O societate nu poate progresa sănătos fără o educație solidă a memoriei colective. Incriminarea faptelor comise de regimurile totalitare și comemorarea victimelor acestora reprezintă un punct de plecare esențial pentru construirea unei educații etice, fundament al unei societăți democratice.
Ziua de 23 august, care reprezintă pentru români ziua căderii regimului Antonescu, la nivel european, din 2008, este dedicată Comemorării Victimelor Nazismului și Stalinismului, precum și tuturor victimelor regimurilor totalitare și autoritare. De asemenea, în România, această zi este dublată de Ziua Națională a Comemorării Victimelor Comunismului și Fascismului. Data marchează semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, act care a deschis calea către una dintre cele mai întunecate perioade ale secolului XX.
Pentru a nu minimaliza efectele devastatoare ale acestor regimuri, indiferent dacă sunt de extremă dreaptă sau de extremă stângă, este datoria instituțiilor de cultură, educație, dar și a societății civile, să aprofundeze cunoașterea celor două ideologii totalitare care au marcat profund istoria recentă.
Crimele nazismului, comise împotriva unor oameni lipsiți de orice posibilitate de alegere, promovarea unei ideologii bazate pe superioritatea rasială, precum și traumele psihologice transgeneraționale sunt doar câteva dintre realitățile pe care un cetățean onest are obligația morală de a le înțelege și recunoaște. Aproximativ șase milioane de evrei au fost exterminați de regimul de extremă dreaptă, alături de alte grupuri etnice și sociale: romi, slavi, persoane cu dizabilități, prizonieri politici și homosexuali. În România, în timpul regimului antonescian, circa 340.000 de evrei au fost victime ale extremismului. Potrivit cercetărilor, din Transilvania de Nord, regimul de la Budapesta a deportat 131.000 de evrei. Din Târgu Mureș, au fost deportați aproximativ 7.500 de evrei, din care s-au intors acasă doar 1.500. În ceea ce privește genocidul împotriva romilor, cercetările indică un număr de peste 500.000 de victime în Europa. În România, potrivit Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului, aproximativ 25.000 de romi au fost deportați în Transnistria, dintre care circa 11.000 au murit. Ziua comemorării Holocaustului împotriva romilor este marcată la 2 august.
Discursul urii promovat de extrema dreaptă, care a atins paroxismul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a bazat pe raționamente rasiale și etnice. În România interbelică, acest discurs a fost vizibil în ascensiunea Mișcării Legionare – Legiunea „Arhanghelul Mihail”, expresie a unei ideologii radicale și violente.
Pe de altă parte, regimurile de extremă stângă au exploatat excesiv ideologia luptei împotriva fascismului și a eliberării populației de sub opresiunea „exploatatorilor”, promovând o retorică a justiției sociale și echității. În realitate, asupra Europei „eliberate” s-a așternut o cortină a întunericului: abuzuri sistematice, teroare instituționalizată, declasare socială forțată, școli de reeducare politică, experimente sociale distructive etc.
La nivel internațional, se estimează că regimurile comuniste au provocat aproximativ 100 de milioane de victime, cele mai multe în China (aproximativ 65 de milioane), urmată de Uniunea Sovietică (circa 20 de milioane). Execuțiile, deportările, exterminările, moartea prin înfometare (ex. Holodomorul din Ucraina), epurările politice și de clasă încadrează comunismul în categoria crimelor împotriva umanității – un genocid de natură politică și socială.
În România, în perioada 1945–1989, cercetările apreciază peste două milioane de victime ale regimului comunist. Acestea nu includ doar persoanele decedate ca urmare a politicilor represive, ci și pe cele supuse abuzurilor și persecuțiilor, precum și rudele acestora. Printre categoriile afectate se numără: deținuți politici, țărani care s-au opus colectivizării, victime ale unor procese politice fabricate, deportați, prizonieri, femei decedate în urma avorturilor ilegale, copii bolnavi internați în centre specializate, protestatari, „frontieriști”, persoane obligate la muncă forțată pe șantiere, precum și membrii familiilor acestora.
În prezent, nici Europa, nici alte continente nu sunt lipsite de regimuri politice care comit abuzurile asupra propriilor cetățeni sau asupra altor comunități. Acestea pot include acte de teroare fizică, vizând eliminarea completă a unor grupuri, dar și persecutări psihice menite să fragilizeze rezistența acestora sau să le priveze de drepturi fundamentale, precum accesul la hrană, educație sau servicii medicale.
Astfel, ziua de 23 august servește astăzi ca o comemorare a tuturor celor care au suferit din cauza regimurilor totalitare, dar și ca o reamintire că aceste regimuri nu aparțin exclusiv trecutului. Lecțiile istoriei și realitățile curente sugerează că o politică educațională destinată să elimine ignoranța cetățenilor ar putea reprezenta drumul spre înțelegere, toleranță și spre construirea unei lumi în care victimele regimurilor politice să fie tot mai puține, deschizând calea către o lume ideală, bazată pe pace.
Corina Mașca
Cercetător, Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gh.Șincai” din Târgu Mureș