Dr. A. Copcea
Centrul Medical ASTECO, Cluj-Napoca
Cred că cea mai bună combatere a pseudo-nutriţioniştilor vine de la cei din afara domeniului. De foarte mult bun simţ a fost cândva o explicaţie de la Dan Teodorescu de la Taxi cu privire la „prima doamnă” a nutriţiei româneşti care explica ce bune sunt mezelurile, sănătate curată!, iar acum am văzut la „Podastul de Filosofie” o altă foarte bună replică (de data asta video) la un filmuleţ de la a doua doamnă a nutriţiei româneşti, esteticiana care făcea experimente fake cu masca rea care scade saturaţia în oxigen. Experimente pentru care n-a păţit nimic, eventual i-au crescut followerşii….
Ce spun pe scurt e că, dacă şi din afara domeniului se vede cu ochiul liber când aberează astfel de „medici” şi de „nutriţionişti”, e chiar mult mai bine decât ce putem spune noi. Că în cazul nostru pot apărea conspiraţii de tipul: un medic zice aşa, altul altfel, o fi vreo concurenţă între ei…sunt toţi răi…se contrazic…ne derutează…ne stresează…
Aşa încât eu nu mai zic de aceşti medici influenceri şi animatori care se pricep la toate, în special la nutriţie şi diabetologie, dar mă bucur când spun alţii…Dacă şi din afara domeniului se vede cât de tare sunt pe ogor cu informaţiile….ar trebui să fie suficient de clar. E ca şi cum m-aş prinde eu că aberează un economist, un istoric, un ceva din orice domeniu în care nu-s eu specialist….E grav când se întâmplă asta. Culmea e că exact în medicină, o profesie care ar presupune responsabilitate mai mult ca alte profesii, sunt posibile astfel de scenete cu informaţii greşite aşa cum montează aceşti animatori de doi lei. Şi care sunt şi prea mulţi, mult prea mulţi în raport cu suta de mii de locuitori. Probabil, record mondial absolut.
Bravo, Podcastul de Filosofie, bravo tuturor celor ce se prind si, eventual, mai si combat aberaţiile expuse în spaţiul public de „medici”. Am făcut şi eu combatere din asta, dar am abandonat exact din cauză că, fiind medic, lumea probabil crede că avem ceva de împărţit cu aceşti animatori….N-avem, ci doar ne zgârie cerebral „informaţiile” lor.
Nu, conservele nu sunt nici pe departe moarte instantanee. Au şi ele avantajele şi dezavantajele lor, ca multe alte produse alimentare. Se pot învăţa. Nu sunt „pline de E-uri”, nu scurtează viaţa, ba de multe ori pot avea avantaje, de exemplu eu consum sardine la conservă şi e o modalitate pentru mine de a consuma peşte, în lipsa peştelui proaspăt. Dacă o să mă omoare prematur sardinele, asta e, m-a avertizat doamna pseudonutriţionistă. Şi mai sunt nenumărate cazuri pozitive legate de conserve, mai sunt conserve şi conserve, calitativ vorbind. Una e o conservă de carne cu foarte multă sare, alta e o conservă de mazăre. SAREA e una din precauţiile majore ale conservelor, apoi mai sunt substanţele de tapetare, BPA de exemplu. Ce e avantajos e, adeseori, alimentul din conservă, mai ales dacă e vorba de legume sau de peşte. Deci…depinde ce e în conservă, cum anume e conserva propriu-zisă…Dar, per total, NU, conservele nu sunt ceva ultrapericulos dacă ce e în interior nu e cu un conţinut foarte mare de sare.
Şi o concluzie pe care chiar vreau să o formulez foarte clar, pentru urmăritorii mai noi: nu există o categorie omogenă a medicilor. Din păcate avem o mare diversitate. Ba chiar o mare grădină, cum se zice în vorba aia. Iar ce e în plutonul fruntaş de medici-influenceri….cu regret…dar e de Doamne fereşte. Mă refer la cei care vorbesc despre nutriţie fără să aibă nu cunoştinţe avansate, dar pare că nici măcar Internet, că noţiunile nu sunt greu de găsit, mai ales în vremurile astea.