În 1926, România pornea una dintre cele mai îndrăzneţe lucrări ale epocii: ridicarea unei cruci de 39 de metri înălţime pe Vârful Caraiman, la 2.291 de metri altitudine. Cu tehnologia anilor ’20, proiectul părea aproape imposibil.
Regele Ferdinand şi Regina Maria au ales locul cu grijă. Nu pe vârful cel mai înalt, ci pe cel secundar, cu 34 de metri mai jos, pentru ca monumentul să fie vizibil din toată Valea Prahovei. Scopul era clar: un simbol al eroilor şi al rezistenţei, văzut de la zeci de kilometri depărtare.
Cea mai mare provocare? Transportul. Tone de profile de oţel, fabricate la Uzinele Reşiţa, trebuiau aduse până la aproape 2.300 de metri. Din gara Buşteni, o parte din materiale erau duse cu căruţele trase de boi, pe traseul Buşteni – Sinaia – Platoul Bucegilor – Caraiman. Pentru restul, fraţii Schiel au pus la dispoziţie funicularul fabricii lor de hârtie, care urca materialele până la Cantonul Schiel. De acolo, caii şi măgarii le cărau pe poteci abrupte, la limita prăpastiei.
O căruţă reuşea maximum trei drumuri pe săptămână. O bancă a oferit credite cu dobânzi mici pentru noi atelaje, iar sătenii din Buşteni şi-au pus la dispoziţie animalele. Practic, întreaga comunitate a ridicat crucea.
Structura era din oţel nituit, montată bucată cu bucată, iar în soclul de beton armat a fost instalat un generator care aprindea 120 de becuri de 500W — un sistem revoluţionar pentru acea vreme. Costul total: 1.028.550 lei, o sumă uriaşă atunci, acoperită parţial de Regia Domeniilor Coroanei Buşteni.
Pe 14 septembrie 1928, după doi ani de muncă epuizantă, vânturi năprasnice şi geruri tăioase, România inaugura cea mai înaltă cruce din lume ridicată pe un vârf montan.
Crucea de pe Caraiman se află în Cartea Recordurilor Guinness. Dar dincolo de recorduri, ea rămâne dovada că, în anii în care caii şi măgarii erau singura „tehnologie” de transport, un popor întreg a reuşit să lase în piatră şi oţel un monument al credinţei şi al curajului.
Azopan.ro este o arhivă foto online dedicată salvării şi promovării patrimoniului fotografic analogic din România. Colecţia vizează publicarea cât mai multor poze realizate pe suport analogic, păstrate în depozite muzeale, în poduri, pe rafturi sau numai pe negativ.
Cotidianul Cuvântul liber vă prezintă imagini inedite din această arhivă, pentru a păstra şi a îmbogăţi memoria vizuală a trecutului nostru.
Foto: Azopan.ro
Pagină realizată de Sanda Viţelar