Ileana Sandu
Toţi ne îngrijorăm, din când în când, pentru sănătatea noastră. Dacă ne doare capul prea tare sau avem un nodul necunoscut, e normal să ne gândim: „Oare e ceva grav?”. Însă, în cazul ipohondriei, această îngrijorare devine obsesivă şi persistă chiar şi după ce medicii spun că totul e în regulă.
Ipohondria nu este doar o exagerare. Este o tulburare de anxietate care poate afecta grav viaţa unei persoane – relaţiile, munca, somnul, starea generală de bine.
Ipohondria, cunoscută şi sub denumirea de tulburare de anxietate legată de sănătate, este o afecţiune psihologică în care o persoană are o teamă exagerată că este grav bolnavă, chiar dacă nu există dovezi medicale care să confirme acest lucru. Cu alte cuvinte, persoana ipohondră crede că suferă de o boală gravă sau chiar mortală, deşi analizele sunt bune, iar medicii nu găsesc nicio problemă reală.
Potrivit statisticilor, ipohondria afectează între 1% şi 5% din populaţia globală, fiind considerată o adevărată „boală a secolului”. Printre maladiile care îi obsedează pe „bolnavii închipuiţi” se numără: cancerul, tuberculoza, leucemia, bolile cardiovasculare. Este cea mai veche boală din lume, identificată încă din Grecia antică.
Într-o amplă anchetă pe tema ipohondriei, revista franceză „Le Point” denunţă, printre altele, „efectele perverse” ale internetului, ipohondrii transformându-se în „ciberhondri”: şapte francezi din 10 consultă internetul înainte de a merge la medic şi numai pentru cuvântul „cancer”, Google oferă 174 de milioane de pagini diferite. În SUA, site-urile specializate în medicină sunt atât de populare încât creatorii lor au fost obligaţi să restrângă accesul „ciberpacienţilor” la doar două întrebări pe săptămână.
Cuvântul provine din grecescul hypocondria („hypo”-”sub”, „khondros” – „cartilaj”), deoarece anticii credeau că această stare mintală era cauzată de perturbări în zona hipocondrului (regiune a peretelui abdominal la mamifere şi păsări, situată la dreapta şi la stânga regiunii epigastrice, sub ultimele coaste – dexonline.ro).
Scriitorul francez Molière a scris o comedie celebră numită „Bolnavul închipuit”, care descrie perfect un personaj ipohondru.
Nu există o singură cauză a ipohondriei, ci mai multe elemente care pot contribui: traume sau experienţe din trecut; personalitate anxioasă; informaţii medicale citite pe internet („Google doctor”), lipsa încrederii în medici, diferite tulburări psihice.
Căutarea pe internet a simptomelor poate duce la concluzii greşite şi la panică. De exemplu, o simplă durere de cap poate fi interpretată ca o tumoare cerebrală.
Semnele şi simptomele ipohondriei variază, dar cele mai comune sunt:
* Teama constantă că ai o boală gravă, chiar şi după investigaţii medicale care nu arată nimic îngrijorător.
* Verificarea repetată a corpului (puls, aluniţe, noduli, dureri).
* Vizite frecvente la medic sau, dimpotrivă, evitarea medicului de teamă să nu confirme bănuiala.
* Interpretarea greşită a senzaţiilor normale ale corpului – de exemplu, o bătaie mai rapidă a inimii e interpretată ca infarct.
* Discuţii frecvente despre boală cu cei din jur, căutând reasigurare.
* Anxietate şi stres continuu legate de sănătate, care afectează calitatea vieţii.
Un mit des întâlnit este acela că ipohondrii „se prefac” sau „vor doar atenţie”. În realitate, ei suferă cu adevărat, doar că suferinţa este mai mult psihică decât fizică. Ipohondria este o afecţiune recunoscută medical, care poate şi trebuie tratată.
Internetul este o sursă uriaşă de informaţii, dar NU este un medic. Deşi poate fi util pentru educaţie şi conştientizare, atunci când este folosit greşit, poate provoca anxietate, panică, autodiagnosticare greşită şi chiar întârzierea tratamentului real.
Căutările online pot transforma o banală durere de cap într-un „semn clar” de tumoare cerebrală, iar termenii medicali complicaţi, explicaţi fără context, pot speria inutil. Unele persoane ajung să creadă că au boli grave pe baza unor simptome generale (ex. oboseală, dureri musculare, insomnie), care pot avea zeci de cauze.
Rezultatul? Se intră într-un cerc vicios: cauţi – te panichezi – cauţi mai mult – te sperii şi mai tare. Persoanele se pot convinge că au o boală gravă şi se vor comporta ca atare, ignorând realitatea. Uneori, oamenii îşi pun singuri diagnostice dramatice şi evită să meargă la doctor de frică să nu li se confirme bănuiala.
Simptomele multor boli se pot suprapune: doar un medic, prin consult şi analize, poate face diferenţa corectă.
După ce găsesc „diagnosticul” online, unii încep să ia medicamente după ureche sau pe baza unor forumuri. Pot apărea efecte secundare grave, interacţiuni cu alte tratamente sau pot masca simptomele reale.
Persoanele convinse că „ştiu ce au” pot refuza investigaţiile reale sau opinia medicului, considerând că au deja răspunsul corect de pe internet. Astfel, pot rata un diagnostic serios sau intervenţii necesare la timp.
Internetul nu trebuie, însă, demonizat; el poate fi un instrument valoros, dacă este folosit corect: te poate ajuta să înţelegi un diagnostic după ce a fost pus de un medic, poţi căuta opinii despre spitale, medici, tratamente, ca orientare, nu ca diagnostic.
Recomandările psihologilor:
* Nu te diagnostica singur! Caută un medic specialist pentru orice problemă de sănătate reală sau persistentă.
* Evită forumurile neavizate sau discuţiile alarmiste. Ce i se potriveşte cuiva poate fi periculos pentru altcineva.
* Verifică sursa informaţiei: site-uri medicale oficiale, scrise sau aprobate de profesionişti în domeniu (Mayo Clinic, OMS, spitale universitare).
* Nu căuta simptome în miez de noapte. Când eşti obosit sau anxios, mintea tinde să interpreteze totul mai grav.
* Foloseşte internetul ca pe un sprijin, nu ca pe un substitut pentru consultul medical. . Internetul nu cunoaşte particularităţile tale, nu poate pune un diagnostic personalizat şi nici nu înlocuieşte experienţa unui medic.
Ipohondria nu este o boală imaginară, ci o formă reală de suferinţă psihologică. Persoana afectată are nevoie de înţelegere, răbdare şi, mai ales, sprijin profesional. Cu ajutorul potrivit, frica de boală poate fi controlată, iar viaţa poate deveni din nou echilibrată şi liniştită.
Dacă simţi că te panichează ce citeşti sau că nu poţi controla gândurile despre sănătate, cel mai bun pas este să discuţi cu un medic sau psiholog.
* Filosoful Immanuel Kant era convins că organele lui erau prea înghesuite, împiedicându-l să respire bine. Ştia însă că e bolnav închipuit şi obişnuia să spună că „între sănătate şi nebunie se află ipohondria”.
* Scriitorul francez Marcel Proust era speriat de microbi, se ferea de lumină şi mânca doar o dată pe zi, convins că suferă de stomac.
* Compozitorul Igor Stravinski şi-a terorizat toată viaţa familia, din cauza problemelor închipuite de sănătate. Obişnuia să meargă la doctor în fiecare oraş prin care călătorea şi lua pastile pe care şi le prescria singur. Când unul din fiii lui a fost operat de apendicită, a decis să se supună şi el aceleiaşi intervenţii chirurgicale şi a făcut la fel şi cu ceilalţi trei copii ai lui, speriat că s-ar putea îmbolnăvi şi ei.
* Un ipohondru este un tip care are câte o pastilă pentru fiecare boală, în afară de boala de care suferă. (Mignon McLaughlin)
* După ce, vreme de patru ore, am navigat, obsesiv, pe internet, în căutare de simptome, am descoperit că navigatul obsesiv pe internet în căutare de simptome este un simptom de ipohondrie. (Stephen Colbert)
* Devenim o naţiune de pămpălăi şi de bolnavi închipuiţi, uşor intimidaţi de durere, şi predispuşi la panică. Nu înţelegem aproape nimic din fundamentala robusteţe a corpului uman, din puterea lui de a ţine piept provocărilor bolii. (Norman Cousins)
* Lenea duce la plictiseală, plictiseala duce la boli închipuite. N-am auzit ca vreun om harnic să fi fost isteric. (Thomas Jefferson)
* Câtă durere ne-au costat relele care nu ni s-au întâmplat niciodată! (Thomas Jefferson) (surse: mayoclinic.org, azquotes.com, paginadepsihologie.ro)