Dr. Andras Csaba, medic specialist ORL, Centrul Medical TopMed Târgu Mureş
Când liniştea nu mai e linişte
Un ţiuit, un zumzet, un bâzâit sau un fluierat care apare fără o sursă externă – aşa descriu pacienţii senzaţia neplăcută de tinitus.
Pentru unii, este abia perceptibil şi intermitent; pentru alţii, este un sunet permanent, supărător, care interferează cu somnul, concentrarea şi chiar starea emoţională.
Tinitusul nu este o boală în sine, ci un simptom – semnalul că în aparatul auditiv există o disfuncţie.
De la simple dopuri de ceară până la boli ale urechii interne sau tulburări de circulaţie cerebrală, cauzele pot fi numeroase, iar identificarea lor este primul pas spre tratament.
Ce este, de fapt, tinitusul
Tinitusul reprezintă percepţia unui sunet în absenţa unui stimul extern.
Sunetul poate fi ascuţit, grav, pulsator, constant sau fluctuant, în una sau în ambele urechi.
El este produs de activitatea anormală a structurilor nervoase din urechea internă sau din creier, care continuă să trimită semnale sonore chiar şi în lipsa unui stimul real.
Senzaţia nu este „imaginară” – pacientul o percepe real, la fel ca orice alt sunet, însă originea lui se află în interiorul propriului sistem auditiv.
Tinitusul poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecvent după 50 de ani, odată cu instalarea presbiacuziei (scăderea auzului legată de vârstă).
De ce apare tinitusul
Există numeroase cauze posibile, iar în multe cazuri se combină mai mulţi factori:
1. Expunerea la zgomot puternic.
Muzica la volum ridicat, căştile folosite frecvent sau mediile profesionale zgomotoase (fabrici, şantiere) pot distruge celulele senzoriale din urechea internă. Aceste leziuni duc la o activitate electrică anormală care generează tinitusul.
2. Îmbătrânirea urechii interne.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, celulele auditive se uzează, iar creierul „compensează” lipsa stimulilor sonori inventând propriul sunet.
3. Blocajul conductului auditiv.
Un simplu dop de ceară, o infecţie sau inflamaţie pot provoca tinitus temporar, care dispare după tratament.
4. Probleme vasculare.
Tinitusul „pulsatil”, care bate în ritmul inimii, poate semnala tulburări de circulaţie în zona capului şi gâtului, hipertensiune sau ateroscleroză.
5. Boli ale urechii interne.
Afecţiuni precum boala Ménière (caracterizată prin vertij, tinitus şi pierderea de auz) sau neurinomul de acustic (tumoră benignă a nervului auditiv) pot declanşa zgomote persistente.
6. Stresul şi oboseala.
Tensiunea psihică intensă amplifică percepţia tinitusului, iar somnul insuficient îl face mai supărător.
7. Efecte secundare medicamentoase.
Anumite antibiotice, diuretice, antiinflamatoare sau tratamente oncologice pot produce temporar tinitus – fenomen cunoscut ca efect ototoxic.
Cum se simte tinitusul – semnele care trebuie investigate
Pacienţii descriu tinitusul în moduri diferite: ţiuit, foşnet, clopoţel, vibraţie, puls sau vâjâit.
Când este uşor, sunetul se estompează în zgomotul ambiental şi nu deranjează.
Dar atunci când devine constant, afectează somnul, atenţia, dispoziţia şi poate duce la anxietate sau chiar depresie.
Este important de ştiut că tinitusul nu este „închipuit”.
Chiar dacă nu se poate măsura direct, el reflectă o activitate reală a sistemului auditiv.
Orice tinitus persistent mai mult de două săptămâni, mai ales dacă este însoţit de scădere de auz, vertij sau durere, trebuie investigat de medicul ORL.
Cum se stabileşte diagnosticul
Evaluarea tinitusului începe cu o discuţie detaliată despre caracterul sunetului: când a apărut, cum se manifestă, ce factori îl agravează sau îl atenuează.
Urmează examinarea urechii prin otoscopie, pentru a verifica dacă există dopuri de ceară sau inflamaţii.
Apoi, medicul recomandă audiograma (testarea auzului), care arată dacă tinitusul este asociat cu o pierdere auditivă.
În unele cazuri, se efectuează timpanometrie, teste de reflex stapedian, iar pentru tinitusul pulsatil se recomandă angio-RMN sau CT, pentru a examina circulaţia cerebrală şi structurile adiacente urechii.
La Centrul Medical TopMed Târgu Mureş, toate aceste investigaţii se pot efectua într-un singur loc – laborator audiologic complet, imagistică modernă (CT, RMN) şi evaluare interdisciplinară ORL – neurologie – cardiologie, atunci când este nevoie.
Există tratament pentru tinitus?
Da – însă tratamentul depinde de cauză. Nu există o singură soluţie universală, ci o abordare personalizată.
Dacă tinitusul este provocat de o cauză clară (dop de ceară, infecţie, disfuncţie de timpan), tratarea acesteia duce la dispariţia simptomului.
Când apare pe fond de scădere de auz, se recomandă corectarea auzului cu aparate auditive moderne, care reduc percepţia tinitusului prin „mascarea” sunetului intern.
În unele cazuri, aparatele dispun de programe speciale pentru tinitus, cu zgomote fine menite să neutralizeze senzaţia de ţiuit.
Pentru tinitusul cronic, tratamentul include:
• terapie medicamentoasă (vasodilatatoare, neurotrofice, vitamine din grupul B, antioxidanţi);
• terapie de reeducare auditivă (TRT) – un program prin care pacientul învaţă să îşi „recalibreze” percepţia sunetului;
• tehnici de relaxare, control al stresului şi somn regulat, care reduc intensitatea percepută a tinitusului.
În unele situaţii, este utilă şi consilierea psihologică, pentru a diminua anxietatea asociată zgomotului. Tinitusul nu este o boală psihică, dar stresul îl amplifică, creând un cerc vicios care poate fi întrerupt doar prin abordare combinată – medicală şi emoţională.
Ce poţi face pentru a preveni sau ameliora tinitusul
Evită expunerea la zgomote puternice şi foloseşte dopuri de urechi în medii zgomotoase.
• Nu curăţa urechile cu beţişoare – pot împinge ceara spre timpan.
• Redu consumul de cafeină, nicotină şi alcool, care pot intensifica senzaţia de ţiuit.
• Odihneşte-te suficient şi gestionează stresul – oboseala accentuează percepţia tinitusului.
• Fă controale ORL periodice, mai ales dacă lucrezi într-un mediu zgomotos sau ai început să observi modificări ale auzului.
Când tinitusul poate ascunde o problemă gravă
Deşi în majoritatea cazurilor este benign, tinitusul poate fi primul semn al unei boli serioase, cum ar fi:
• o pierdere bruscă de auz (urgenţă medicală);
• o afecţiune vasculară (anevrism, tromboză, hipertensiune severă);
• o tumoră benignă pe nervul auditiv (neurinom acustic).
Dacă ţiuitul este doar într-o ureche, este pulsator, sau se asociază cu vertij, pierdere de auz ori dezechilibru, trebuie consultat rapid un medic specialist.
Concluzie
Tinitusul nu trebuie ignorat. Poate fi trecător, dar poate ascunde şi o suferinţă a urechii interne sau a circulaţiei.
De aceea, evaluarea completă ORL este esenţială. Cu tratament adecvat, reeducare auditivă şi sprijin medical, majoritatea pacienţilor reuşesc să îşi reducă disconfortul şi să îşi recapete liniştea.
La Centrul Medical TopMed Târgu Mureş, pacienţii beneficiază de investigaţii audiologice moderne, diagnostic precis şi tratamente personalizate pentru tinitus, în baza contractului cu CJAS.
Echipa noastră multidisciplinară oferă îngrijire completă, de la depistare până la reabilitare auditivă, cu profesionalism, răbdare şi empatie.
Citește și