Dumitru Chisăliță, Preşedinte AEI
Datele aferente primelor patru luni ale anului 2026 transmit un mesaj mult mai complex decât imaginea optimistă prezentată frecvent în discursul public. Deşi România produce mai multă energie electrică şi îşi consolidează poziţia de exportator regional, fundamentele sistemului energetic nu indică o creştere a securităţii energetice, ci dimpotrivă, o accentuare a unor vulnerabilităţi structurale.
Creşterea producţiei de energie electrică cu aproximativ 7%, susţinută în principal de hidroenergie, eolian şi fotovoltaic, confirmă efectele investiţiilor realizate în ultimii ani şi ale condiţiilor hidrologice favorabile din 2026. Totuşi, această evoluţie trebuie privită cu prudenţă.
O mare parte din surplusul de energie a fost exportată la preţuri reduse, ceea ce limitează beneficiile economice pentru sistemul energetic şi pentru economia naţională. Astfel, chiar şi unul dintre puţinele capitole aparent pozitive ale bilanţului energetic ridică semne de întrebare privind eficienţa economică a modelului actual de dezvoltare.
În acelaşi timp, statisticile arată că România produce mai puţine resurse energetice primare, înregistrează scăderi ale producţiei interne la aproape toate formele de energie şi devine tot mai dependentă de importuri pentru acoperirea necesarului de consum. Importurile de gaze naturale utilizabile au crescut cu aproape 47%, cele de produse petroliere cu 36,7%, iar cele de cărbune cu 24%, evoluţii incompatibile cu imaginea unei ţări care şi-ar consolida independenţa energetică.
Deosebit de relevantă este evoluţia sectorului petrolier. Importurile de ţiţei au scăzut cu aproximativ 30%, însă importurile de produse petroliere au crescut cu peste 36%. Mai mult, această schimbare s-a produs într-o perioadă în care preţul produselor petroliere importate a fost superior celui al ţiţeiului.
În mod firesc apare întrebarea: de ce România renunţă la importul de materie primă şi creşte importul de produse cu valoare adăugată mai mare? Răspunsul conduce către o problemă mult mai profundă privind competitivitatea şi utilizarea capacităţilor interne de rafinare şi procesare.
Această transformare a fluxurilor energetice indică faptul că economia românească importă într-o măsură tot mai mare energie gata procesată şi combustibili direct consumabili, în loc să valorifice intern materiile prime. Din perspectiva securităţii energetice, aceasta nu reprezintă un progres, ci o creştere a dependenţei faţă de pieţele externe şi faţă de volatilitatea preţurilor internaţionale.
De asemenea, scăderea consumului final de energie electrică reprezintă un semnal care nu trebuie ignorat. Deşi producţia de energie regenerabilă ocupă o pondere tot mai mare în mixul energetic, reducerea consumului evidenţiază lipsa unor transformări economice şi industriale capabile să valorifice această energie suplimentară.
O tranziţie energetică autentică nu înseamnă doar producţie mai mare de energie regenerabilă, ci şi electrificarea consumului, dezvoltarea industriei, apariţia unor noi capacităţi productive şi creşterea valorii adăugate în economie. Din această perspectivă, tranziţia energetică invocată frecvent în discursul public este încă departe de a deveni o realitate economică şi socială.
În consecinţă, datele statistice ale începutului de an 2026 contrazic într-o anumită măsură mesajele triumfaliste despre „România hub energetic” sau „România independentă energetic”. România exportă mai multă energie electrică, însă importă tot mai multe resurse energetice esenţiale pentru funcţionarea economiei. Produce mai multă electricitate, dar consumă mai puţin. Dezvoltă capacităţi regenerabile, însă nu reuşeşte încă să transforme această evoluţie într-un avantaj economic şi strategic major.
Realitatea statistică arată că România se află într-o perioadă de tranziţie incompletă, în care succesul unor segmente ale sectorului energetic coexistă cu vulnerabilităţi structurale importante. Dincolo de sloganuri şi declaraţii politice, adevărata provocare rămâne transformarea creşterii producţiei de energie într-o creştere a securităţii energetice, a competitivităţii economice şi a bunăstării consumatorilor. Iar datele din primele patru luni ale anului 2026 arată că acest obiectiv este încă departe de a fi atins.
Citește și