Dr. Diana Pop
Bugetul pentru medicamente creşte de la an la an, însă România continuă să fie printre ţările europene în care pacienţii aşteaptă cel mai mult pentru accesul la terapii moderne.
În sănătate există o întrebare care revine constant, indiferent de guvern, de ministru sau de reforma aflată pe masa decidenţilor: de ce investim din ce în ce mai mulţi bani în medicamente, dar pacienţii nu simt întotdeauna că accesul la tratamente este mai bun?
Datele prezentate recent la Conferinţa PRIA „Viitorul rambursării medicamentelor în România”, desfăşurată la Parlamentul României, arată o realitate care merită analizată cu atenţie.
În 2025, cheltuielile cu medicamentele au ajuns la aproximativ 26 de miliarde de lei, reprezentând aproape 30% din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. În ultimii ani, aceste costuri au crescut cu aproximativ 5 miliarde de lei anual.
La prima vedere, o astfel de evoluţie ar putea sugera că accesul pacienţilor la terapii moderne s-a îmbunătăţit semnificativ. Totuşi, lucrurile sunt mai complicate.
Numărul pacienţilor care beneficiază anual de medicamente inovatoare compensate şi gratuite creşte cu aproximativ 30.000 de persoane pe an. Este o evoluţie importantă, dar care ridică întrebări legitime privind eficienţa actualului sistem de stabilire a preţurilor şi de rambursare.
Aproape trei ani de aşteptare
Poate cel mai îngrijorător indicator este timpul necesar pentru ca un medicament inovator să ajungă efectiv la pacientul român. În prezent, accesul la terapii noi poate întârzia aproape trei ani după aprobarea acestora la nivel european. Comparativ cu multe state din Uniunea Europeană, diferenţa este considerabilă.
„Pacienţii români aşteaptă în medie aproape trei ani pentru accesul la medicamente inovatoare, o perioadă mult peste media Uniunii Europene. Acest decalaj trebuie redus semnificativ”, a declarat preşedintele CNAS, dr. Horaţiu Moldovan, în cadrul conferinţei.
Pentru un pacient cu cancer, cu o boală rară sau cu o afecţiune neurologică progresivă, trei ani nu reprezintă o simplă întârziere administrativă, ci pot însemna evoluţia bolii, pierderea unor oportunităţi terapeutice sau, uneori, pierderea şansei la un tratament eficient sau chiar viaţa. De aceea, una dintre cele mai importante discuţii din sistemul sanitar românesc nu mai este doar despre bani, ci despre viteza cu care inovaţia ajunge la pacient.
Modelul german, o posibilă sursă de inspiraţie
Pentru a reduce acest decalaj, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate propune un nou model de stabilire a preţurilor şi de rambursare a medicamentelor, inspirat din sistemul german.
Ideea centrală este simplă: acces mai rapid la terapiile inovatoare, mecanisme de preţ mai predictibile, negocieri transparente şi un parteneriat echilibrat între stat, industrie şi pacienţi. Obiectivul declarat este ambiţios.
„România trebuie să devină o piaţă prioritară pentru lansarea noilor terapii, astfel încât pacienţii români să beneficieze de medicamente inovatoare în acelaşi timp cu pacienţii din statele europene dezvoltate, nu la ani distanţă”, a afirmat Horaţiu Moldovan.
Pentru pacienţi, diferenţa ar putea fi majoră. În loc să aştepte ani de zile până la includerea unui medicament pe lista de compensare, accesul ar putea deveni mai rapid şi mai apropiat de standardele europene.
O problemă de sustenabilitate
Există însă şi o altă dimensiune a discuţiei. Creşterea accelerată a costurilor ridică întrebări legitime despre sustenabilitatea sistemului pe termen lung. Dacă tendinţa actuală continuă, presiunea asupra bugetului asigurărilor de sănătate ar putea deveni dificil de gestionat în următorii ani.
Aceasta nu înseamnă doar dificultăţi în finanţarea medicamentelor inovatoare, ci înseamnă şi riscul de a afecta accesul la medicamentele generice şi la terapiile de care depind milioane de pacienţi în fiecare zi. În sănătate, cea mai dificilă provocare este aproape întotdeauna găsirea echilibrului dintre inovaţie şi sustenabilitate. Un sistem nu poate funcţiona fără tratamente moderne, dar nici fără resursele necesare pentru a le finanţa.
Reforma care nu mai poate fi amânată
În intervenţia sa, preşedintele CNAS a atras atenţia şi asupra riscurilor pe termen lung.
„Trebuie să spunem deschis că, în lipsa unei reforme a modului de stabilire a preţurilor, a mecanismelor de rambursare şi a criteriilor de includere a medicamentelor în sistemul de compensare, există riscul ca în următorii 4-5 ani presiunea asupra Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate să devină dificil de susţinut.”
Mesajul este important nu doar pentru autorităţi şi industrie, ci şi pentru pacienţi. În joc nu este doar accesul la terapiile inovatoare, ci şi capacitatea sistemului de a finanţa la timp medicamentele esenţiale de care depind milioane de români.
Dincolo de cifre şi de mecanisme administrative, miza este una profund umană. Pentru pacienţi, rambursarea medicamentelor nu reprezintă o procedură birocratică. Ea înseamnă acces la tratament, şansa de a controla o boală, posibilitatea de a continua să muncească, să îşi crească familia sau pur şi simplu să trăiască mai bine.
„Reforma rambursării medicamentelor nu este doar o măsură administrativă sau financiară. Este o investiţie în sănătatea pacienţilor şi în sustenabilitatea sistemului public de sănătate pentru următoarele decenii”, a concluzionat Horaţiu Moldovan.
Citește și