Ileana Sandu
În fiecare an, la 26 iunie, este marcată, la nivel mondial, Ziua Internaţională de Luptă Împotriva Abuzului şi Traficului Ilicit de Droguri. Această dată a fost stabilită prin Rezoluţia 42/112 din 7 decembrie 1987 de Adunarea Generală a ONU ca un moment oportun pentru a face cunoscute nevoia de cooperare şi suportul statelor pentru atingerea unui obiectiv comun: o comunitate internaţională fără abuz de droguri.
În ţara noastră, prima lege pentru combaterea abuzului de stupefiante a fost adoptată în anul 1928. Sancţiunile prevăzute erau mici: spre exemplu, fabricarea şi importul de stupefiante erau pedepsite cu închisoare le la 1 la 2 ani sau cu amendă cuprinsă între 10.000-100.000 lei.
De cele mai multe ori, drogurile erau cumpărate din farmacii sau de la intermediari care erau şi consumatori. Drogurile se procurau din farmacii sub diferite pretexte, precum: crize acute hepatice, renale, plăgi deschise etc. De altfel, au existat situaţii în care bolnavii au devenit dependenţi după ce au utilizat narcoticele pentru a trata anumite afecţiuni, după cum rezultă şi dintr-un articol publicat în ziarul „Universul” din 23 ianuarie 1928, intitulat „Spovedania unui nenorocit”.
Reţetele în baza cărora erau eliberate drogurile trebuiau să respecte o anumită formularistică pentru a nu putea fi falsificate. În dorinţa de a obţine un profit cât mai mare, unii farmacişti eliberau narcoticele trecute pe reţetă fără să ţină seama de acest aspect. Erau cazuri în care şi medicii au consumat droguri, după cum au existat şi situaţii în care foşti farmacişti au devenit vânzători de droguri.
Stupefiantele erau consumate de către adulţi şi de către persoane care nu ajunseseră încă la maturitate, după cum rezultă din mărturia unei mame al cărei fiu a consumat droguri la vârsta de 17 ani sau dintr-un articol publicat ziarul „Curentul” referitor la faptul că eleve şi elevi au fost ademeniţi să consume droguri în judeţul Bălţi.
În argoul epocii, „caut pe Caterina” însemna „caut cocaină” şi „caut pe Maria” însemna „caut morfină”, iar toxicomanii erau consideraţi adepţi ai „Beţiei Reci” sau ai „Papagalului Alb”. (sursa – Arhivele Naţionale ale României)
Citește și