Dr. Irina Mateieş, Medic Primar Medicină de familie şi nutriţionist/dietetician,
Clinica Amethyst, Cluj-Napoca
Un diagnostic de cancer mamar vine cu multe întrebări şi cu multă nesiguranţă. Tratamentul nu este acelaşi pentru toate pacientele – el este ales în funcţie de mai mulţi factori, precum stadiul bolii, biomarkeri, gradul histologic sau statusul menopauzal. De aceea, planul terapeutic poate include chirurgie, terapie sistemică sau radioterapie – uneori folosite separat, alteori în combinaţie.
Pe lângă tratamentul oncologic, nutriţia are un rol esenţial. În timpul terapiei, ne dorim în primul rând să gestionăm simptomele care afectează alimentaţia, să oferim recomandări bazate pe dovezi şi adaptate fiecărei paciente.
În timpul tratamentului pentru cancer mamar sunt des întrebată dacă este voie să fie încercată scăderea în greutate.
În primul rând dacă scăderea se intamplă involuntar – adică nu ne-am propus, dar pentru că ne simţim rău, scădem în greutate, atunci trebuie să fie foarte atenţi să nu ajungem la malnutriţie şi pierdere majoră de masă musculară.
Dacă ne simţim relativ bine şi există suprapondere/obezitate – atunci poate avea sens scăderea în greutate dar nu mai mult de 0.5–1 kg pe săptămână.
În general, menţinerea sau atingerea unei greutăţi sănătoase este un obiectiv important pentru persoanele care au trecut printr-un tratament de cancer mamar.
Multe paciente se confruntă cu oboseală – cel mai frecvent efect secundar. Deşi pare contraintuitiv, mişcarea regulată poate ajuta semnificativ la reducerea acesteia.
Limfedemul este o altă problemă posibilă, iar în acest caz, scăderea în greutate (acolo unde este necesară) poate avea un impact benefic, chiar dacă nu există intervenţii nutriţionale specifice foarte clare.
Simptomele vasomotorii precum bufeurile sau transpiraţiile nocturne pot fi dificil de gestionat. Există însă dovezi că alimentele din soia, bogate în izoflavone, pot reduce frecvenţa şi intensitatea acestor simptome cu până la 25–55%. Şi nu, consumul de soia nu creşte riscul de cancer mamar, ci scade riscul.
Sănătatea oaselor este un alt aspect important, mai ales în contextul tratamentelor hormonale sau al scăderii nivelului de estrogen. Activitatea fizică, exerciţiile cu greutăţi şi, la nevoie, suplimentarea cu calciu şi vitamina D pot ajuta la protejarea masei osoase.
Unele tratamente, cum sunt taxanii, pot duce la neuropatie periferică. Interesant este că un studiu a arătat că suplimentarea cu Omega-3 (640 mg de 3 ori pe zi, în timpul tratamentului şi încă o lună după) a redus semnificativ riscul de apariţie a neuropatiei şi, într-o anumită măsură, severitatea acesteia. De asemenea, obezitatea şi un consum redus de fructe şi legume pot creşte riscul.
Creşterea în greutate în timpul tratamentului este frecventă şi are multiple cauze – de la schimbări hormonale până la reducerea activităţii fizice. Este important de ştiut că o creştere mai mare de 6 kg după diagnostic este asociată cu un risc mai mare de recurenţă. În plus, excesul ponderal poate îngreuna recuperarea şi poate accentua efectele secundare, precum limfedemul sau oboseala.
După finalizarea tratamentului, multe paciente sunt motivate să îşi schimbe stilul de viaţă – şi acesta este un moment foarte bun pentru a face paşi în această direcţie. O alimentaţie predominant bazată pe plante, cu un aport redus de grăsimi (aproximativ 15–20% din totalul caloriilor), este asociată cu un risc mai mic de recurenţă.
Idei concrete de pus în practică
Să includem zilnic 2–3 porţii de fructe şi 2–3 porţii de legume, cu accent pe legumele crucifere de câteva ori pe săptămână. Să consumăm alimente bogate în carotenoizi (dar nu suplimente), să atingem un aport de aproximativ 30 g de fibre pe zi şi să adăugăm seminţe de in măcinate în alimentaţie (1 lingură/zi).
Alimentele integrale din soia (1–2 porţii/zi) sunt sigure şi utile. Lactatele pot fi incluse în variante cu conţinut redus de grăsimi, iar carnea roşie ar trebui limitată la 350–500 g pe săptămână, evitând în special variantele ultraprocesate sau preparate la temperaturi foarte înalte sau afumată.
Menţinerea unei greutăţi sănătoase, limitarea consumului de alcool (sau chiar renunţarea la el) şi activitatea fizică regulată – echivalentul a cel puţin 30 de minute de mers pe zi, 6 zile pe săptămână – completează tabloul unui stil de viaţă care susţine recuperarea şi reduce riscul de recurenţă.
Ştiu că toate aceste informaţii pot părea multe. Dar nu trebuie făcute toate deodată. Fiecare pas mic contează şi poate face diferenţa pe termen lung.
Citește și