Alecu Reniţă, Chişinău
Despre ziua de 28 iunie 1940 au curs râuri de minciună în Basarabia şi în spaţiul sovietic şi, din păcate, mai continuă să curgă. Ideologia comunistă şi propaganda rusă au transformat tragedia unui popor dezmembrat şi umilit la el acasă în mare sărbătoare oficială şi bucurie pentru „eliberatori” şi sclavi.
Oricare alt punct de vedere, în afară de cel al Moscovei, asupra zilei de 28 iunie, însemna pentru orice moldovean excluderea din viaţa socială, prigonire, închisoare, Siberia sau casa de nebuni. Spaima de a spune adevărul despre ziua de 28 iunie 1940 a fost atât de mare pentru autorităţi, academie şi savanţi încât şi astăzi, după 35 de ani de „independenţă”, se tace sau se perpetuează minciunile din timpul Uniunii Sovietice.
Adevărul transformat de către KGB în subiect-tabu este ca orice adevăr foarte simplu: la 26 iunie 1940 statul ruso-sovietic a înaintat un ultimatum statului român prin care cerea categoric ca România să renunţe paşnic la o parte din teritoriul său naţional în favoarea URSS, adică să cedeze Basarabia şi Bucovina de Nord (Ţinutul Herţa nu fusese inclus în ultimatum).
În caz contrar URSS va intra în război împotriva României. La fel, din documente, se vede josnicia clasei politice de la Bucureşti; se cunoaşte laşitatea regelui României Carol II, care a decis să cedeze fără lupte Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa.
Până astăzi părerile sunt împărţite cât de „înţelept” au procedat regele-trădător şi guvernanţii de atunci, dar acea decizie a însemnat nu numai dezmembrarea teritorială a României, a statului unitar naţional şi sfâşierea poporului român în două, ci şi un adevărat genocid pentru românii părăsiţi, care au fost deznaţionalizaţi, împrăştiaţi, deportaţi şi exterminaţi fizic în gulagurile siberiene şi închisorile comuniste.
Cea mai urâtă, rău mirositoare şi scârboasă minciună scornită de Kremlin despre ziua de 28 iunie a fost că în acea nenorocită şi blestemată zi din vara anului 1940, noi, românii basarabeni şi bucovineni, am fost salvaţi şi eliberaţi de către ruşi de sub talpa nemiloasă şi jugul ocupanţilor români. Cărţile şi manualele ticluite de „eliberatori” chifteau de ură împotriva românilor şi a României, ţară burgheză care „s-a folosit de slăbiciunea imperiului ţarist din 1917 şi a ocupat Basarabia, rupând-o cu forţa de la Rusia”.
Din acele manuale jegoase, amestecate cu o oribilă propagandă antiromânească, s-au scurs cele mai toxice deşeuri care au otrăvit mintea, sufletul şi cugetarea a milioane de fraţi, care încetul cu încetul au devenit ostatecii teoriei ruso-staliniste că moldovenii şi românii sunt două naţiuni diferite şi vorbesc două limbi diferite, că România ar vrea să-i asimileze, să-i transforme pe moldoveni în români etc.
În fiecare clipă, oră, zi, săptămână, timp de o jumătate de secol, ţi se băga pe gât propaganda sovietică (radio, TV, presa scrisă, manuale, întruniri, evenimente) că jandarmul român are insomnie şi stă în tufarii de pe dreapta Prutului şi aşteaptă momentul potrivit ca să treacă râul şi să ocupe Basarabia.
De fapt, nu erai considerat cetăţean sovietic deplin dacă, fiind moldovean, nu îţi scăpărau ochii de ură atunci când rosteai cuvântul România. Şi după prăbuşirea URSS, „şefii de stat” Lucinschi, Voronin şi Dodon, s-au comportat ca nişte lingăi şi scule ale Moscovei, ca nişte fosile tipice ale propagandei sovietice.
Fiind porta-voce a Rusiei, misiunea lor a fost să păstreze pentru Basarabia statutul de colonie şi gubernie, să perpetueze îndoctrinarea băştinaşilor, să promoveze deschis sau camuflat românofobia şi ura faţă de tot ce e românesc de la Nistru şi până la Tisa, scuipând venin împotriva propriului popor.
Indiferent pe ce parte a Prutului locuieşti, libertatea îţi oferă şansa să cunoşti adevărul şi să gândeşti în afara narativelor ruseşti, staliniste sau putiniste. La 28 iunie 2026 se împlinesc 86 de ani de când Rusia sovietică a dezmembrat România şi poporul român. Uniunea Sovietică a dispărut, dar nu şi nedreptăţile pe care le-a făcut împotriva unităţii naţiunii române.
Minciunile despre „eliberarea” Basarabiei şi Bucovinei de către tancurile sovietice vor trece definitiv în manualele de psihiatrie, iar ziua de 28 iunie va fi declarată zi de doliu naţional în tot spaţiul românesc. Chiar şi după reîntregirea Ţării, românii vor avea nevoie de mult curaj pentru a reabilita Istoria şi Adevărul, inclusiv faptul incontestabil că Rusia imperială a început războiul împotriva României la 28 iunie 1940, iar Armata Română nu a făcut altceva la 22 iunie 1941 decât să reîntoarcă Ţării teritoriile răpite.
Oricât de adânc ar fi somnul nepăsătorilor de pe ambele maluri ale Prutului, ziua de 28 iunie va fi ca un dangăt de clopot în memoria tuturor celor care au păstrat fiinţa românească în timpuri de restrişte, dar şi ca un avertisment tuturor celor care se dezic de Neamul şi de Ţara lor.
Citește și