Cartea oferă o perspectivă originală – şi neliniştitoare – asupra matricei tehnologico-culturale care ne învăluie pe toţi. Cu o înţelegere remarcabilă a rădăcinilor spirituale şi economice ale tehno-capitalismului, Kingsnorth arată cum „Maşina” – o metaforă a forţelor culturale, economice şi tehnologice care modelează lumea occidentală modernă –, în numele progresului, a sufocat civilizaţia occidentală, distruge însăşi planeta şi ne remodelează după propriul ei chip. De la prima Revoluţie Industrială până la ascensiunea inteligenţei artificiale, Kingsnorth ne atrage atenţia că golirea lentă a umanităţii de substanţă a fost un proces îndelung pregătit – iar acum miza este chiar sufletul omului.
Cartea – „o critică elocventă şi erudită a pericolelor tehnologiei moderne” (Nicholas Carr) care surprinde „criza spirituală a timpului nostru” şi ne oferă viziunea sumbră a unui „viitor post-uman, mecanizat” (Mary Harrington) te va face să trăieşti profunde sentimente de părere de rău pentru tine însuţi, pentru copiii tăi şi pentru lumea în care trăim în general – dacă o vei parcurge cu ochii conştiinţei larg, larg, deschişi.
Paul Kingsnorth (n. 1972) este un scriitor englez care trăieşte în vestul Irlandei. A fost jurnalist şi redactor-şef adjunct al revistei The Ecologist, fiind distins cu numeroase premii pentru poeziile şi eseurile sale. În ianuarie 2020, Paul Kingsnorth s-a convertit la creştinism şi a fost botezat în Biserica Ortodoxă Română.
Volumul de faţă este una dintre acele cărţi rare care nu încearcă să cosmetizeze lumea în care trăim, ci o priveşte perfect obiectiv, fără optimism artificial şi fără refugii confortabile. Paul Kingsnorth vorbeşte despre civilizaţia digitală ca despre o transformare profundă a omului modern: o lume în care adolescenţii cresc printre ecrane şi crize identitare tot mai profunde, în care oraşele devin imense spaţii fără rădăcini, iar spiritualitatea însăşi începe să fie automatizată.
(…) Cartea vorbeşte despre un posibil „colaps al realităţii”, despre tehnologii care imită perfect vocea umană, despre algoritmi care ne remodelează atenţia şi despre o lume globalizată în care oamenii îşi pierd treptat rădăcinile culturale, spirituale şi umane. Iar, dacă această situaţie nu se va schimba, spunea René Guénon la un moment dat, dacă Occidentul nu îşi va redescoperi rădăcinile spirituale: „civilizaţia occidentală va trebui să dispară complet”. (…).
La fel de multă dreptate, s-ar putea să fi avut din păcate şi scriitorul şi filosoful britanic Philip Sherrard, care anticipa la un moment dat că, în ciuda celor patru Revoluţii industriale pe care le-a traversat omenirea până acum „Ne este greu să recunoaştem că, departe de a fi un progres, întregul proiect ştiinţific modern ar putea fi un eşec îngrozitor”.
În ceea ce îi priveşte pe creatorii inteligenţei artificiale – dintre care mai mult de jumătate consideră că există o posibilitate reală ca aceasta să reprezinte o ameninţare pentru existenţa umanităţii – nu ne rămâne decât să sperăm că se înşală. Şi totuşi, anumite evoluţii recente nu au cum să nu ne ridice semne serioase de întrebare. „Chatboţii cu capacităţi” – acele sisteme care au depăşit limitele pentru care au fost iniţial concepute – ne-au uimit când, deşi au fost antrenaţi să comunice exclusiv în limba engleză, au început, în mod autonom, să utilizeze persana, la fel cum, alte modele au uimit cu competenţele lor avansate de chimie fără să fi fost instruite explicit în această direcţie.
Astfel de fenomene alimentează inevitabil sentimentul că dezvoltarea inteligenţei artificiale începe să depăşească nu doar controlul, ci şi înţelegerea deplină a creatorilor săi.
De altfel, ideea că tehnologia ar putea evolua dincolo de capacitatea noastră de a o gestiona nu este nouă. De zeci de ani, informaticieni, futurologi şi gânditori ai epocii moderne au avertizat asupra riscurilor implicate de dezvoltarea accelerată a inteligenţei artificiale şi a tehnologiilor digitale.
Totuşi, chiar şi aceste predicţii par să pălească în faţa marelui avertisment formulat de această carte: faptul că „Marea Minte” este deja în curs de construire. O inteligenţă alimentată continuu din gândurile, emoţiile, reacţiile şi atenţia noastră – din mintea mea, din mintea ta, din minţile copiilor noştri şi ale tuturor celor conectaţi la acest flux permanent de informaţie: „Marea minte este în curs de construire. Mintea sa este construită prin revărsarea constantă, non-stop, a minţii tale, a minţii mele, a minţilor copiilor tăi şi a compatrioţilor tăi. Nimeni nu trebuie să-şi dea consimţământul. Nimeni nu trebuie nici măcar să ştie. Se întâmplă oricum.” (sursa –https://www.corola.net/paul-kingsnorth-impotriva-masinii-carte)
Citește și