Cu câteva zile înainte de primul clopoțel, raioanele cu rechizite sunt din nou printre cele mai aglomerate din magazine. Ghiozdane, penare, caiete, creioane, acuarele, haine și încălțăminte – toate se adună pe lista părinților. Am verificat prețurile din magazinele din Târgu Mureș, am discutat cu părinți și am pus în balanță cheltuielile cu ceea ce oferă gratuit școala și, în acest an, Primăria.
Concluzia este mai puțin spectaculoasă decât cifrele vehiculate uneori în această perioadă: un copil poate fi pregătit pentru școală cu câteva sute de lei, dar nota poate urca fără probleme la 1.500 de lei și chiar mult peste. Diferența o fac vârsta copilului, școala, activitățile suplimentare, dar și pretențiile părinților.
Învățământ gratuit nu înseamnă că statul cumpără hainele și creioanele copilului
În fiecare septembrie revine aceeași discuție: dacă învățământul de stat este gratuit, de ce părinții scot bani din buzunar? În realitate, gratuitatea învățământului nu înseamnă că statul trebuie să suporte orice cheltuială legată de viața unui elev. Accesul la cursuri, manualele școlare acordate în condițiile legii și infrastructura necesară procesului educațional sunt una; ghiozdanul ales de familie, hainele, încălțămintea și rechizitele individuale consumabile sunt altceva.
Doina, mama unui elev care intră în clasa a VII-a, face exact această distincție: „Eu anul acesta nu pot să spun că am cheltuieli mari cu începerea școlii. Acum depinde ce înțelegem prin învățământ gratuit. Din punctul meu de vedere este firesc ca părinții să cumpere rechizitele și hainele, așa a fost tot timpul și așa este peste tot”.
Problema apare, spune ea, atunci când lista trece de la lucrurile personale ale copilului la cheltuieli care ar trebui acoperite de sistem sau când manualul gratuit există doar formal. „Ce nu mi se pare normal este să ni se ceară caiete speciale și culegeri speciale în plus pentru că nu predă nimeni din manual. Anul trecut am primit manuale gratuit de la școală, le-am dus înapoi în ultima zi de școală neatinse, pentru că a trebuit să cumpărăm caiete speciale și culegeri alternative din care s-a predat efectiv”, povestește Doina.
La fel de clară este limita în privința dotării clasei. Banii strânși voluntar pentru o pizza, o excursie sau o activitate aleasă de părinți sunt una. Coșul de gunoi, perdelele ori alte obiecte necesare funcționării clasei sunt alta. „Fondul clasei nu ni s-a cerut. Am adunat noi părinții niște bani pentru când au vrut să iasă cu clasa la pizza sau să meargă undeva anume. Ce nu consider firesc este când se mai cer bani pentru anumite dotări, de exemplu să cumpărăm coș de gunoi sau perdele în clasă. Asta nu mi se pare firesc, este treaba Primăriei să doteze clasele cu tot ce este nevoie”, spune mama.
De la caietul de 39 de bani la ghiozdanul de 159 de lei
O tură prin magazine arată însă că, strict la capitolul rechizite, există variante pentru aproape orice buzunar. În fotografiile realizate zilele acestea în magazinele din Târgu Mureș găsim caiete chiar și la 0,39 lei, alte modele la 2–4 lei, articole de papetărie de la câțiva lei și instrumente de scris care pornesc de sub un leu. La standurile cu instrumente de scris apar produse de aproximativ 4,89–6,99 lei, dar și seturi de 10,49, 13,99, 19,59 sau peste 20 de lei.
La ghiozdane diferențele sunt deja importante. Într-un magazin, modele aflate la promoție costă 29,99 sau 59,99 lei, iar în altul găsim ghiozdane la 69,99 lei, dar și modele care ajung la 159 de lei. Penarele pot porni de la aproximativ 10–15 lei, în timp ce modelele mai elaborate ajung la 50–80 de lei. Cu alte cuvinte, numai alegerea unui ghiozdan și a unui penar poate însemna fie 40–50 de lei, fie peste 200 de lei.
Și aici apare prima mare diferență între „cât costă școala” și „cât alegem să cheltuim pentru școală”. Un caiet de câțiva lei își îndeplinește aceeași funcție de bază ca unul cu personajul preferat al copilului, iar un ghiozdan de 60–70 de lei poate transporta aceleași manuale ca unul de 150–200 de lei. La produsele cu personaje, colecții și licențe cunoscute, fotografiile arată prețuri de 59–90 de lei pentru unele articole și seturi, iar oferta urcă mult peste zona strict necesară școlii.
Citeşte şi: Cu școala la ușă, dascălii de la „George Coșbuc” cară mobilierul în locul Primăriei
Hainele: de la câteva sute de lei în sus
La îmbrăcăminte și încălțăminte ecartul este la fel de mare. În ofertele surprinse în magazine găsim, de exemplu, pantaloni de trening la 29,99 lei, salopete impermeabile la 38,99 lei, papuci de casă la 14,99 lei și încălțăminte pentru copii la prețuri accesibile. Cu promoții și magazine din zona economică, un părinte poate completa garderoba copilului cu câteva sute de lei.
Elena are două fetițe, una în clasa pregătitoare și cealaltă în clasa a III-a, și spune că nu transformă începutul școlii într-o cursă a mărcilor. „Eu la haine nu cheltui mult pentru că mă duc și cumpăr de la KiK sau de la Pepco, undeva în 200–300 de lei mă încadrez cu ce au nevoie. Acum depinde de fiecare ce pretenții are. Dacă vor să cumpere haine sau rechizite de firmă, sigur că este mai scump.”
Tibi, tatăl unui copil care intră în clasa I, ajunge la o sumă considerabil mai mare, dar în calcul intră mai multe categorii de cheltuieli: „Noi am cheltuit până acum undeva la 1.500 de lei pe rechizite, haine și pentru after-school. Nu ni s-a cerut fondul clasei”. Este un exemplu important tocmai pentru că arată cât de înșelătoare poate fi comparația între familii: 1.500 de lei nu reprezintă în acest caz doar costul rechizitelor necesare primei zile de școală, ci include haine și servicii suplimentare.
860 de copii din Târgu Mureș primesc „Primul Ghiozdan”
Pentru părinții copiilor care intră acum în clasa pregătitoare, factura va fi însă considerabil redusă. Consiliul Local Târgu Mureș a aprobat, în 30 iulie, programul „Primul Ghiozdan”, destinat copiilor înscriși în clasa pregătitoare în unitățile de învățământ de stat din rețeaua municipiului. Hotărârea prevede acordarea, o singură dată, a unui ghiozdan cu un set de rechizite și materiale școlare, sprijinul fiind oferit în natură, nu sub formă de bani sau vouchere.
Inițial, pentru program fuseseră prevăzuți 150.000 de lei, însă în ședința Consiliului Local suma a fost suplimentată cu 100.000 de lei, până la 250.000 de lei. Achiziția efectivă aferentă programului a fost atribuită companiei Herlitz România, prin cumpărare directă, la valoarea de 204.585 de lei.
În Târgu Mureș sunt 860 de copii înscriși efectiv în clasa pregătitoare în acest an școlar. Raportată la numărul de beneficiari, valoarea achiziției înseamnă aproximativ 238 de lei pentru fiecare pachet. Este, așadar, un ajutor consistent pentru o familie care are un copil la început de drum, mai ales dacă îl comparăm cu prețurile pe care le-am găsit la raft.
Pachetul pregătit pentru copii este unul consistent, nu doar un ghiozdan simbolic: cuprinde ghiozdanul și rechizitele de bază necesare începutului de școală – penar și instrumente de scris și colorat, caiete, bloc de desen, acuarele și articole pentru pictură, plastilină și planșetă pentru modelaj, lipici, foarfecă și alte materiale pentru activitățile școlare. Scopul declarat al programului este tocmai reducerea cheltuielilor familiilor și asigurarea unui minimum comun pentru copiii care intră pentru prima dată în școală.
Elena aflase deja acest lucru direct de la școală: „Chiar astăzi ne-a trimis învățătoarea mesaj să nu cumpăr nimic, pentru că cei din clasa zero vor primi un ghiozdan de la Primărie cu tot ce au nevoie”.
La „școlile de fițe”, nota de plată poate crește odată cu pretențiile
Există însă și o categorie greu de trecut într-un tabel: ceea ce părinții numesc, mai în glumă, mai în serios, „școli de fițe”. Nu școala în sine face neapărat rechizitele mai scumpe, ci atmosfera creată în jurul ei și, uneori, solicitările profesorilor sau competiția dintre părinți. Dacă un caiet trebuie să fie neapărat de un anumit tip, penarul de o anumită marcă, ghiozdanul să țină pasul cu cel al colegilor, iar hainele primei zile trebuie să poarte o etichetă cunoscută, câteva sute de lei se pot transforma rapid în peste o mie.
Aici trebuie însă făcută distincția între necesitate și opțiune. Nu putem pune în sarcina sistemului public costul unui ghiozdan premium sau diferența dintre un tricou de 30 de lei și unul de câteva sute. În schimb, devine legitimă întrebarea atunci când părinților li se impun auxiliare, culegeri sau anumite produse fără de care profesorul anunță că nu va lucra, ori când sunt solicitați să finanțeze dotări ale sălii de clasă.
La arte, calculele sunt cu totul altele
Există și situații în care costurile suplimentare nu țin nici de fițe, nici de branduri. Elevii de la profilurile vocaționale, în special cele artistice, au nevoie de materiale specifice care se consumă și care pot fi considerabil mai scumpe decât rechizitele obișnuite.
La arte plastice, lista poate cuprinde blocuri și hârtie specială pentru desen, cartoane, creioane grafit de durități diferite, cărbune, pasteluri, acuarele, tempera, acrilice, pensule, pânze și materiale pentru modelaj. La sculptură apar lutul, plastilina profesională, instrumentele de modelaj și alte materiale de lucru, iar la arhitectură se adaugă hârtie și carton pentru machete, instrumente de desen tehnic, rigle, echere, compasuri, markere și materiale pentru realizarea proiectelor.
La muzică, instrumentul poate deveni de departe cea mai mare cheltuială. În funcție de specializare, familia poate ajunge să cumpere sau să închirieze vioară, violoncel, chitară, instrumente de suflat ori alte echipamente, la care se adaugă corzi, arcușuri, ancii, partituri și accesorii. A pune aceste costuri în aceeași categorie cu un ghiozdan cu personaj de desene animate ar fi, evident, incorect.
Până la urmă, cât costă începutul școlii?
Din prețurile verificate la raft rezultă că pentru un elev fără cerințe speciale, care are deja o parte din haine și pentru care părintele cumpără produse din zona economică, câteva sute de lei pot fi suficiente pentru începutul anului. Dacă se schimbă garderoba, se cumpără încălțăminte, ghiozdan și penar mai scumpe, auxiliare și diverse alte produse, factura poate ajunge la 800–1.000 de lei. Dacă adăugăm produse de marcă, cerințe speciale, after-school sau activități suplimentare, pragul de 1.500 de lei poate fi depășit fără dificultate.
Pentru cei 860 de boboci din Târgu Mureș, programul „Primul Ghiozdan” elimină anul acesta o parte importantă din această factură. Pentru ceilalți rămâne regula pe care fotografiile de la raft o arată foarte bine: școala poate costa relativ puțin sau foarte mult. Unele cheltuieli sunt inevitabile, altele sunt justificate de profilul copilului, iar altele țin pur și simplu de cât de scump vrem noi, adulții, să facem începutul de an școlar.
Sanda Viţelar