Categoria: Istoric

Resturile regimentului 40 infanterie și regimentului 9 Vânători sunt în sat și împrejurimi și se pregătesc să încingă lupta cu dușmanul. La dreapta diviziei 9 română și pentru a astupa golul lăsat de ruși

Divizia 5 română, pentru a nu fi întoarsă și tăiată, a ordonat trupelor sale de la aripa dreaptă a ei să se retragă pe eșaloane și să ocupe marginea de sud a pădurii Călini, formând astfel un front oblic 

Ofensiva dușmană a pornit în noaptea de 23/24 iulie asupra frontului ocupat de divizia 34 rusă. Întregul front al armatei a IV-a rusă avea parte de aceeași încercare, dar mai îngrijorător în poziția 

Armata a II-a s-a întins spre dreapta cât a putut de mult, pentru a închide golul lăsat de ruși și a ocupat inclusivă Măgura Cașinului. Rarefierea aceasta a impus aruncarea în luptă a Diviziei I

Între 5 și 8 iulie, situația celor două armate române era următoarea: Armata a II-a rămasă numai cu 4 divizii și brigada de călărași, ținea același front avut mai înainte, redus însă la stânga 

Revoluția rusească face însă să se amâne începerea acestei ofensive, dar, la sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai, franco-englezii au început o puternică ofensivă pe un front de peste 200 km

Înaltul Comandament Rus venea cu propunerea ca reorganizarea tuturor diviziilor care nu se aflau pe linia frontului să se facă în sudul Rusiei, între râurile Bug şi Nistru. STAVKA

Generalul Henri Mathias Berthelot informa Parisul pe data de 13 decembrie 1916 că „În afara diviziilor din munți, nu a mai rămas nimic din Armata Română". După alte zece zile afirma 

Armata a II-a şi-a retras trupele din regiunea Câmpulungului, cea mai mare parte pe valea Dâmboviţei, luptând cu forţele mult superioare ale inamicului.

Acestea erau trupele inamice venite dinspre vest și nord-vest, care au atacat divizia 2/5 română și care au produs înfrângerea de la Argeș

Bătălia dată aici s-a numit „de la Argeș" sau „de la București" și a fost prima mare bătălie a noastră unde s-au putut strânge forțe suficiente care să permită executarea cu iuțeală a manevrelor

Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu" - Filiala Mureș Despărțământul Central Județean Mureș al ASTREI Vă invită la simpozionul GEORGE COȘBUC (1866-1918) - 150 de ani de la naștere

Armata lui Kosch, adunată la sudul Dunării între Șistov și Rusciuk, având majoritatea forțelor spre Șistov, a început trecerea Dunării pe la Șistov-Zimnicea

Armata de nord română se întindea de la izvoarele Putnei până la nord de Trotuș, mergând aproximativ pe frontieră. Forța acestei armate era de 3 divizii, cu un efectiv de aproape 50.000 de luptători. 

Trupele noastre istovite s-au retras spre Craiova, pe care au ocolit-o pe la nord și s-au îndreptat spre Slatina, adică în direcția generală a ajutoarelor ce fuseseră anunțate a sosi dinspre Pitești

 c) Retragerea (5 noiembrie - 20 decembrie)

Inamicul şi-a început atacurile la 28 octombrie când au atacat dealul Moldovişul, la est de Jiu, forţând trupele noastre să se retragă spre vârful «Urma Boului». În acest timp, artileria lor din dreapta şi stânga 

În zilele de 16-18 octombrie a fost continuată ofensiva română, dar epuizarea a făcut imposibilă trecerea la urmărirea inamicului aruncat în munţi şi dincolo de frontieră. În urma acestei victorii

Atacul inamicului începe în ziua de 9 octombrie, la aproape 30 de km de frontieră, începând de la Jiu, spre vest. La început, inamicul reușește să respingă trupele noastre, de la frontieră spre interior. 

Luptele ce s-au dat apoi de trupele Corpului I (de Olt) pe înălțimile Robului, Pietrosului, Veverița, Gorganul, Murgașul, Vladul, la vest de Olt, vor rămâne adânc săpate în istoria neamului. 

Trupele Armatei a II-a - 6 divizii: 3, 4, 6, 10, 21 și 22, istovite - se întindeau de la Buzău, ocupând Crasna, Tabla Buței, și apoi prin Bratocea, Predeluș, culmea între cele două Doftane, Predeal

Atacurile inamicului, în Transilvania, s-au întețit dinspre vest, din direcția normală de marș a sosirii inamicului, spre est. Primele lovituri le-a suportat Armata I, apoi Armata a II-a și tocmai 

Pentru executarea trecerii s-au destinat cinci divizii, iar locul de trecere s-a ales a fi la Flămânda, între Turtucaia și Rusciuc. Apoi, de aici, această armată avea a se îndrepta în marșuri forțate

La 24 septembrie se dau lupte la Brașov, unde inamicul a suferit pierderi imense, iar la 26 trupele Armatei a II-a au ajuns pe frontiera de la Buzău la Dâmbovicioara.

Cartea neamului nostru ne arată pilde de eroism ale înaintașilor, pentru apărarea pământului strămoșesc de cotropitori străini, pentru împlinirea idealului de unitate națională și dreptate socială. 

Primele atacuri ale inamicului în Transilvania au avut loc la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie și s-au produs asupra Armatei I. În afară de atacurile care erau zilnic îndreptate

Deşi sunt un profan în ale milităriei, totuşi, în credinţa că mărturiile viitoare nu-mi vor aduce dezminţire, îţi răspund hotărât: Atât numărul şi calitatea trupelor aflătoare acolo la începutul luptei

Atacul înspre Bazargic, unde se aflau trupele Diviziei 19, s-a dat în acelaşi timp cu primele atacuri asupra Turtucaiei. În această direcţie a fost îndreptată de comandantul suprem român şi bună parte 

Chiar în noaptea decretării mobilizării, în momentul când se prezentă la Viena declarația de război, trupele de acoperire au trecut frontiera și au atacat pe toată întinderea zonei muntoase

Este de remarcat: 1) numărul foarte mic al mitralierelor, faţă de acelea ce le aveau germanii (proporţie cam 1/8); 2) lipsa aproape completă a artileriei grele

România deși aflată în prag de război, vârfurile conducerii armatei sale erau contestate de locotenent-colonelul Gheorghe Dabija care la momentul respectiv era comandantul Batalionului 2 Vânători