Categoria: Editorial

În categoria pajişti naturale sunt cuprinse păşunile şi fâneţele, o avuţie naţională valorificată insuficient în ultimii ani, datorită scăderii dramatice a efectivelor de animale erbivore - bovine şi ovine. 

Din păcate, aproape o jumătate de secol 20, după ce la 23 august 1944, prin înţelegerea şi trădările mai-marilor lumii de la Yalta, România a căzut sub cizma bolşevică a grelelor apăsări, într-un „obsedant deceniu", şi mulţi ani după aceea

Deși avem de construit o țară, politicienii noștri se întrec în nimicuri. La mare preț continuă dezbaterile pe marginea a ceea ce a fost, înfierându-se vechile guvernări, cu deosebire cea din ultimul deceniu, fără a se avea în vedere sterilitatea ideii. 

După „revoluția" furată, străinii de neam și țară, mulți aventurieri cu doi dolari în buzunare, au venit la noi, dornici de înavuțire.

În ale noastre „cetăți gânditoare" - spunea poetul-academician Nicolae Dabija, fratele nostru de peste acea „graniță de apă" a Prutului încă despărțitor de frați ai celor două Românii - „partea noastră de veșnicie este limba!".

Nici pe vremea lui Eminescu treburile nu mergeau prea bine în țară. Motivul l-a făcut să ia, nu o dată, atitudine severă față de realitățile zilei, atât în scrierile sale poetice, cât și în proză. Cu toate acestea, marele nostru gânditor n-a disperat.

Vă mai amintiți de stema aceea de pe Tricolor, pe care niște grăbiți, în decembrie 1989, s-au repezit s-o taie de pe simbolul nostru național? Erau acolo simbolizate spicele cu grânele câmpiilor mănoase ale „Grânarului Europei" de odinioară, sondele trimițând la petrolul

Practicarea unei agriculturi capabile să asigure hrană sănătoasă pentru toate categoriile sociale din România a fost și va rămâne preocuparea prioritară a guvernanților. Productivitatea, profitul pentru fermieri, recoltele bogate

În istoria relațiilor dintre România și Ungaria „au fost și etape sau momente în care amenințarea existenței românilor din «terra ultrasilvana» a cunoscut praguri critice, uneori paroxistice, peste care nu trebuie să se aștearnă vălul uitării."

Cunoscând ambele perioade din istoria acestor vremi, ceva ne face să credem că cei care se vor ocupa de procesul actualei tranziții (lucru care se va întâmpla probabil peste 25 de ani, pentru că tot atâția ne vor fi necesari pentru a ne întoarce de unde am plecat)

În loc de introducere: „Art.1.Cetățenii români, bărbați și femei, care îndeplinesc condițiile prevăzute de legislatia în vigoare, pot efectua, pe bază de voluntariat, orice formă a serviciului militar, fără discriminare. 

De pildă, nu se mai scrie și nu se mai vorbește despre acel adevărat document pentru istoria noastră ardelenească, postdecembristă, numit „Raportul Comisiei Parlamentare de audiere a persoanelor care, după 22 decembrie 1989

În ziarul „Evenimentul zilei" din 9 ianuarie 2014 s-a publicat un comentariu despre efectele politicii de globalizare promovată de Uniunea Europeană, privind liberalizarea pieței funciare în țările membre. Se spunea că, până la acea dată, s-au vândut străinilor circa 1.000.000 de hectare

Într-o „tăcere culturală" aproape perfectă, specifică perioadei ignoranței postdecembriste, departe de revistele de specialitate, departe de interesul și preocupările celor plătiți, de Statul Român

Deși ne-am mai referit la acest subiect - dihonia în rândul clasei politice -, revenim asupra lui, deoarece este de strictă actualitate. Mai ales în contextul în care avem un nou președinte, Klaus Iohannis, care a luat cele mai multe voturi din istoria post decembristă a României.

Duminica trecută, o mare vie de glasuri s-a revărsat pe străzile capitalei moldovene, scandând din zeci de mii de piepturi: ,,Unire!", frisonând și punând, din nou, pe bigudiuri creierele mai-marilor din cele două țări românești. 

Simt enorm și văz monstruos!", exclama Nenea Iancu Caragiale, creatorul memorabilelor personaje din „O scrisoare pierdută", „O noapte furtunoasă", din „Momente", din „Conu Leonida față cu reacțiunea", din „D-ale carnavalului".

De ceva vreme încoace, și după o bună perioadă de acalmie, liderii formațiunilor politice maghiare, în frunte cu Biro Zsolt și viceprimarul Peti Andras, au inflamat, într-un mod cu totul nepermis relațiile interetnice din Târgu-Mureș

Mintenaș intrăm în „luna rozelor ce mor"/ vai, de mama lor! (de dragul rimei am versificat, involuntar , oricum o să murim și noi de prea multă fericire… fie ea și fiscală), și aleșii noștri, cuprinși de dulce reverie, cu gândul la splendorile apropiatei și „binemeritatei"

În fluxul memoriei, printr-o istorie mereu trădată, se includ şi evenimentele din octombrie 1999, petrecute la Arad. Să încercăm să derulăm, într-o întoarcere în timp, cele atunci acolo petrecute, însoţite de îndemnul la acea necesară ţinere de minte

Activitatea umană din agricultura intensivă a avut un impact devastator asupra biodiversităţii, iar fenomenul se accentuează. În martie 2012, la o reuniune a şefilor de state din UE, s-a ajuns la concluzia că fenomenul devine periculos de la an la an. 

În această zvârcolire, care face valuri-valuri, a unor neputincioşi, care, în naivitatea lor, chiar se cred personaje importante în vălmăşagul ăsta politic european, o piticanie - Borbely Attila Zsolt - îşi permite, ca jalnic purtător de pix, să maculeze, în „Erdély Napló", din 26 martie 2015

Ştim de prea multă vreme că evaziunea fiscală şi corupţia, sau invers, au fost şi sunt inamicii nr.1 ai societăţii româneşti. Piatra de moară sau balastul care nu ne permit să ne ridicăm în picioare.

Armenii din întreaga lume comemorează, astăzi, unul dintre cele mai negre momente din istoria ţării lor: un secol de la masacrarea, la ordinul autorităţilor otomane din 1915, a milioane de suflete.

Am fost întrebat, de către un statornic cititor al ziarului „Cuvântul liber", dacă consider sau nu că, la ora actuală, România trece, totuşi, printr-o perioadă de normalitate, chiar dacă această normalitate ar fi de un „specific românesc" aparte.

Trebuie să recunoaștem că fără subvențiile acordate agricultorilor români de către Uniunea Europeană și Guvernul României, era puțin probabilă o revigorare într-un sector vital pentru siguranța alimentară a populației.

De-o vreme încoace, după părăsirea, în decembrie trecut, a jilţului prezidenţial de la Cotroceni, ce-i drept cam cu coada între picioare, Traian Băsescu se comportă suspect, dezamăgitor, penibil, uneori revoltător pentru un fost şef de stat, lăsând impresia că Dumnezeu îi ia minţile.

Lucrul acesta se petrece cam de două ori pe an: de Crăciun şi de Sfintele Paşti. Atunci, românii intră în rând cu celelalte naţiuni, permiţându-şi să ducă o viaţă mai decentă, primenindu-şi atât spiritul, cât şi trupul, potolindu-şi poftele atârnate cam de multă vreme în cui.

Cine controlează trecutul controlează viitorul" - scria George Orwell, în romanul său „1984". Mai mult ca oricând se adevereşte afirmaţia, evidente fiind tendinţele de hegemonie asupra lumii civilizate, dirijate din umbră de… credem că ştim cine, dar nu spunem încă!

Sub trezita gean a primăverii, începe cântecul grădinilor în anuala chemare a bucuriei vegetale a obişnuitului început.