Categoria: Spiritual

Pe pământ, în segmentul acesta de balamuc pe care-l numim viaţă, nu există neutralitate. Între moarte şi viaţă, frumos şi urât, minciună şi adevăr, efemeritate şi eternitate. Viaţa nu poate fi o remiză. La şah se poate, în viaţă nu. Dumnezeu ne obligă să alegem, dar ne sugerează să alegem bine!

Păcatul nu trebuie lăsat să intre în noi sub nicio formă. E de-ajuns să-i facem un locşor cât de mic, pentru ca după aceea să ne copleşească. Un arab, locuia într-un cort şi se ocupa cu tâmplăria. Într-o zi, auzi un zgomot la uşa din pânză a cortului.

Suferinţa este un dar pe care Dumnezeu îl trimite tuturora, pentru a-şi ispăşi păcatele şi pentru a-şi merita fericirea de după moarte. Unii o resping şi se revoltă spre răul lor; în schimb alţii o primesc spre binele şi mântuirea lor.

Se spune că doi oameni se aflau într-o închisoare, deoarece săvârşiseră aceeaşi greşeală şi nu au avut bani cu ce să-şi plătească amenda. Într-o zi, un prieten de-al lor, ca să-i ajute, le-a aruncat doi săculeţi cu bani pe fereastră, pentru a-şi plăti amenda. Săculeţii i-au lovit pe amândoi în cap.

„Doamne, atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, Cel care ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău

Un băieţel, al cărui tată era miner la o mină de cărbuni, stătea, într-o seară, la poarta minei. Aştepta cu nerăbdare să-şi vadă tatăl printre muncitori. Un om mai în vârstă l-a întrebat:

- Ce faci aici?

- Îl aştept pe tata.

- Dar nu-l vei recunoaşte printre aceşti mulţi bărbaţi, îmbrăcaţi cu aceeaşi îmbrăcăminte murdară! Aşa că mai bine du-te şi îl aşteaptă acasă!

„Despre iubirea frăţească nu mai aveţi nevoie să vă spun, pentru că voi sunteţi învăţaţi de Dumnezeu ca să vă iubiţi unul pe altul. Căci voia lui Dumnezeu este aceasta: Sfinţirea voastră; să vă feriţi de lucrurile rele. 

Acesta este un dialog imaginar și aproape trist:

Stăteau în mijlocul curții și se certau, fără a acorda vreo atenție vecinilor.

- Va să zică asta e? Pleacă de-aici, fustangiule.

- Nu-ți permit să mi te adresezi în felul acesta. Dacă plec, iau cu mine doar biroul meu.

- Biroul tău? Mă faci să râd, acesta-i un cadou de la mama mea. Biroul rămâne acolo unde este, clar?

- Cât de zgârcită ești …

- Nu primești nimic, nici scaun, nici masă, nici cană, nici lingură, nimic.

„NOI, OAMENII, avem diferite daruri, după harul ce ni s-a dat de către Dumnezeu. Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinței; dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învață

Un om fusese deseori îndemnat de un prieten să se gândească din timp la mântuirea sufletului său. Dar acesta râdea şi spunea: „Ah, când va veni moartea, voi spune: Doamne, ai milă de mine, păcătosul, şi Dumnezeu mă va primi. Acum vreau să-mi trăiesc viaţa."

„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă Cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le exemplul. Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi" 

Într-un sat mic şi izolat de munte, într-o vreme de vară cu puţine lucrări agricole pe câmp, un om mai în vârstă a dorit să vadă şi el cum arată un oraş şi cum e viaţa oamenilor acolo. Nimeni din sat nu văzuse un oraş, doar auziseră câte ceva de la călătorii care au trecut prin satul lor. Consătenii l-au petrecut pe bătrân până la ieşirea din sat.

„STAŢI TARI ÎN LIBERTATEA CU CARE HRISTOS NE-A FĂCUT LIBERI, şi NU vă prindeţi iarăşi în jugul robiei (păcatului). Voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului

La un părinte înţelept vine într-o zi un creştin care avea atelier de cizmărie: - Părinte, spune-mi ce pot să fac în legătură cu rugăciunea mea de dimineaţă. Am atât de mult de lucru încât nu reuşesc s-o zic de la un cap la altul. Clienţii mei sunt oameni săraci. Au o singură pereche de pantofi (ce vremuri!!!). Mi-aduc încălţările să le repar seara şi eu trebuie să le termin, pentru ca dimineaţa oamenii să poate merge la muncă.

„ÎN ZILELE DIN URMĂ, VOR VENI VREMURI GRELE; Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste

Un tânăr mergea pe jos printr-un sat şi decide să se odihnească un pic. Se aşază pe o bancă unde se afla un om mai în vârstă şi începe să-i vorbească acestuia despre ţară, guvern şi, în cele din urmă, despre legiuitori şi cei asemenea lor.

Bătrânul îi răspunde tânărului:

- Eu cred că guvernanţii şi alţii asemenea lor sunt ca o broască ţestoasă pe un stâlp.

„Nu fiţi părtaşi la faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă, căci cele ce se fac în ascuns ruşine este a le şi grăi. Tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: „Deşteaptă-te cel ce dormi, şi te scoală din morţi (păcate), şi te va lumina Hristos". Acum sunteţi în lumina lui Hristos, umblaţi ca fii ai luminii, pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr".

Credeţi că mai există dragoste adevărată? Unii susţin că nu. Vreau să-i contrazic. Numai de am reuşi să definim dragostea.

Un om foarte sărac locuia cu soţia lui. Într-o zi, soţia sa, care avea părul foarte lung, i-a cerut să-i cumpere un pieptene, pentru ca părul să crească bine şi să fie îngrijit. Omul s-a simţit foarte rău şi a spus nu. El i-a explicat soţiei că nu are destui bani, nici măcar pentru a repara cureaua de ceas, pe care el tocmai a rupt-o.

„Despre strângerea de ajutoare pentru cei săraci: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera. Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa

Un scriitor german (Karl Berghoff), ne povesteşte despre un puşcăriaş, pe care el a încercat să-l aducă pe calea cea bună. Puşcăriaşul a plecat din casa tatălui său şi a început să ducă o viaţă dezmăţată şi vagabondaj, fapt pentru care a făcut de mai multe ori închisoare. Când a izbucnit războiul a fost trimis pe front.

1. „DESPRE STRÂNGEREA DE AJUTOARE PENTRU CEI SĂRACI, aceasta vă zic: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera.

Milostenia, sau îndurarea creştină, izvorăşte din iubirea de Dumnezeu şi de aproapele şi ia forma ajutorării materiale şi morale a semenilor aflaţi în nevoie. Domnul Hristos, modelul desăvârşit al milosteniei, ne-a înştiinţat că la Judecata de apoi faptele îndurării trupeşti şi sufleteşti sunt acelea care ne vor deschide porţile fericirii veşnice. Ca să fii milostiv nu trebuie să ai bogăţii. 

Despre cimitir ştim că este locul unde se termină cu păcatul. Cimitirul este un spaţiu unde moartea a fost zdrobită, un loc al comuniunii în Crucea Domnului Hristos, căruia moartea nu i-a servit decât să arate că nu poate fi ţinut de ea. Cimitirul este un loc înfricoşător numai pentru cei care se tem de Cruce. Părintele Cleopa numeşte cimitirul facultatea facultăţilor şi şcoala şcolilor şi într-adevăr are mare dreptate, întrucât locul de odihnă al celor adormiţi, pentru noi, cei vii, poate fi o universitate a liniştirii, asemenea unei pustii străine de apăsări, pentru că stăpânitorii din lume nu sunt interesaţi de nimic din ea.

Avva Macarie avea un câine care îl urma peste tot cu fidelitate. Într-o zi, în timp ce înainta în deşert, a fost ajuns din urmă de un ţăran, care i s-a plâns:

- Avva, azi dimineaţă, câinele tău mi-a mâncat o găină!

„În inima mea întotdeauna am dorit să devin călugăriţă. Dar a fost atât de mult de făcut în România când am fost tânără. Dacă Dumnezeu voieşte să fie aceasta, El îmi va da putere cât şi mijloace fizice să-mi îndeplinesc datoria.

Un mare răufăcător, după ce a trăit o viaţă de nelegiuiri, şi-a luat îndemnul să se pocăiască. A mers la un pustnic şi i-a spus gândul. Pustnicul l-a sfătuit:

- Ia un butoi mare şi-l umple cu apă! Şi când o fi plin, să ştii că Dumnezeu te-a iertat.

Omul merse şi făcu aşa, dar din ce turna, din aia butoiul rămânea gol. Turna zadarnic. 

„Există un fel de război al informaţiilor, din care cel mai mult sunt afectaţi copiii. Ne mirăm că nu ne mai înţelegem cu ei, dar îi lăsăm să petreacă ore în şir în faţa mijloacele moderne de informaţie

Unui suflet evlavios care se ruga, în timp ce păcătoşii îşi aşteptau rândul la spovedanie, Mântuitorul îi descoperi starea în care se găseau persoanele respective în clipa când intrau din Biserică şi starea în care ieşeau. Văzu cum unele erau negre şi ieşeau şi mai negre; altele, care la intrare erau negre, se întorceau albe; unele, mai puţine

„Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare? Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! 

Undeva, într-o ţară, la un loc bine văzut, s-a aşezat într-o zi un domn, bine îmbrăcat, şi care avea în mână un coşuleţ plin cu monezi mari de aur. Acesta striga cu glas tare: - Dau un galben mare, un Napoleon, pentru un cent! Omul acesta făcuse prinsoare cu cineva că, timp de patru ore, mai nimeni nu va veni să schimbe un cent cu un Napoleon. Şi aşa a fost.

1. „Privim în aceste zile tot ceea ce se întâmplă în lume şi în Europa. În general ne întristăm şi zicem că nu este bine să vină atâţia străini la noi, să vină atâţia străini în Europa, pentru că nu sunt creştini.