„După cum corăbierii cârmuiesc corabia cu grijă, ca să n-o izbească de vreo stâncă văzută sau nevăzută, aşa şi cei ce se silesc în Dumnezeu spre viaţa duhovnicească trebuie să cerceteze cu frică
După-amiaza era fierbinte. Cu faţa răvăşită, fostul deţinut ieşi din temniţă şi privi în lungul şi în latul străzii… Era pustie. Pustiu era întreg oraşul. Toţi oamenii se adunaseră pe colina din marginea cetăţii
„Precum se poate spune că Dumnezeu a prins rădăcini în cei ce-L iubesc, aşa se poate spune că şi ei au prins rădăcini în Dumnezeu. Ba se poate spune aceasta chiar mai mult.
Marin Sorescu, poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător, este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români. Drept recunoaştere a valorii creaţiei sale a fost ales membru al Academiei Române, al Academiei Mallarme din Paris, al Academiei Europene de Ştiinţă şi Artă din Veneţia
„Oamenii se socotesc raţionali însă pe nedrept. Ei nu sunt raţionali. Unii au învăţat cuvintele şi cărţile vechilor înţelepţi. Dar raţionali sunt numai aceia care au sufletul raţional.
Prima repriză a meciului de fotbal dintre Peru şi Argentina se terminase la egalitate: 0:0. După lovitura de deschidere din repriza a doua, mulţimea de pe stadion fierbea de emoţie. Un entuziasm de nedescris clocoti printre spectatorii argentinieni când mingea se opri în poarta peruanilor.
„Câtă vreme tindem spre Dumnezeu cu stăruinţă, prin iubirea de înţelepciune cu fapta, întru sudoarea feţei, micşorând patimile trupului, Domnul mănâncă cu noi la masa darurilor Sale pâinea cea spre fiinţă
Unul dintre miturile lui Platon, Mitul lui Gyges, sau Inelul puterii, este cuprins în cartea a doua din dialogul Republica. În acesta se povesteşte întâmplarea prin care a trecut un păstor în slujba regelui de atunci Candaules al Lydiei.
„Nu te grăbi niciodată să ajungi în scaun de întâi stătător prin aur sau prin ajutorul oamenilor şi prin rugăminţi, fără chemare de sus, fără iubirea lui Hristos, chiar dacă te ştii în stare să foloseşti sufletelor.
Cele mai mari lucruri se realizează plecând de la lucruri mici și neînsemnate, plecând chiar de la o idee sau ceva infim. Majoritatea oamenilor însă, doresc să facă lucruri mărețe, dar cu jertfe mici, cu eforturi cât mai mici, cufundați în confort și comoditate.
„Domnul și Dumnezeul nostru a mărturisit că primește să fie hrănit, adăpat, îmbrăcat și cercetat, nu o dată, ci totdeauna și de toți, de către slugile sale. Se cere o stăruință continuă în a face binele.
Un bătrân călugăr și-a dus ucenicul într-o zi în pădure. Chiar dacă era în vârstă, își făcea cu multă abilitate loc prin lăstăriș, în timp ce ucenicul lui tot aluneca și cădea de multe ori. Tânărul se ridica și mormăia de fiecare dată, dar continua să-și urmeze îndrumătorul.
„Cel ce se iubește pe sine nu poate iubi pe Dumnezeu. Dar cel ce nu se iubește pe sine, din pricina bogăției covârșitoare a bogăției de Dumnezeu, îl iubește pe Dumnezeu, fiindcă unul ca acesta nu caută niciodată
Simțind că i se apropie sfârșitul, un tată voi, ca înainte de a pleca din lumea aceasta, să dea fiilor săi un sfat, prin care să le arate cum trebue să trăiască în viață. Pentru acest scop, porunci să i se aducă un snop de nuiele. Când fu snopul adus, chemă la sine pe cei trei fii ai săi
„Precum trupul are cinci simțuri: vederea, auzul, gustul, mirosul și pipăitul, tot așa și sufletul are aceleași număr de simțuri: mintea, rațiunea, simțirea înțelegătoare, cunoștiința și știința.
Era odată un primar care obișnuia să îi supună pe locuitorii din orașul său la tot felul de încercări, pentru a vedea cum reacționează aceștia și ce decizii iau în funcție de situație.
„Sălășluirea lui Dumnezeu se află în aceea în care se văd roadele Sfântului Duh: dragostea, bucuria, pacea, blândețea, îndelunga răbdare, credința, blândețea, înfrânarea.
Există o poveste despre un hoț (!!!) care a furat o haină minunată. Aceasta era făcută din cele mai alese materiale și avea nasturi din aur și argint. Când s-a întors la tovarășii săi, după ce a vândut-o unui negustor din piață, cel mai bun prieten al său l-a întrebat cu cât a vândut-o.
- Cu o sută de monede de argint, a răspuns el.
„Cei ce iubesc cu adevărat pe Dumnezeu nu s-au hotărât să-I slujească nici pentru Împărăție ca niște negustori pentru câștig, nici pentru teama de muncile care-i așteaptă pe cei păcătoși
Odată, îngerul morții a fost trimis de Dumnezeu la un om.
- Bună ziua, omule! Sunt „Moartea" și am venit să te iau.
- Bine ai venit, soro, de când te aștept!
- Cum, nu-mi ceri să te mai las, așa cum au făcut toți până acum?
„Cel ce nu se teme de Dumnezeu nu crede că există Dumnezeu. Dar cel ce crede că există Dumnezeu se teme de El și de poruncile Lui. Iar cel ce zice că se teme de Dumnezeu
Doctorul american spune: - La noi, în America, medicina e aşa de avansată că scoatem un rinichi de la unu', îl transplantăm la altu' şi, după şase săptămâni, acela deja îşi caută de lucru!
„BUNA-CINSTIRE DE DUMNEZEU e de multe chipuri şi de multe feluri, ca şi filosofia cea din afară. Evlavia, pietatea, buna-cinstire, binecredincioşia, e credinţa manifestată în fapte
O poveste ne spune istoria unui oarecare pe nume Nicolae. Acesta locuia pe malul unui râu. Într-o seară, pe când se întorcea acasă după o zi lungă de trudă, își imagina ce ar face dacă ar fi bogat.
Un Rabin îşi întreabă enoriaşii la sinagogă: - De ce ruşii nu iubesc evreii? Ştrul îi răspunde: - Probabil pentru că evreul nu poate bea vodca precum rusul.
„Cel ce vrea să înveţe CUNOŞTINŢA DE DUMNEZEU nu trebuie să se folosească numai de auzire. Pentru că altceva este auzirea şi altceva fapta. Căci precum numai din auzire nu poate ajunge meşteşugar
Un prieten al unui paralitic trebuia să facă un drum la Ierusalim. Aflând aceasta, paraliticul l-a rugat aşa: - Dacă mergi acolo, negreşit să-mi iei o bucată din Sfânta Cruce
Un călugăr împingea de o uşă, iar din sens invers împingea diavolul. Şi diavolul era mai tare, dar călugărul zicea rugăciunea inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu
„DRAGOSTEA DE DUMNEZEU este o căldură mai presus de fire şi când vine la cineva fără măsură, face acel suflet să-şi iasă din sine (extatic). De aceea, inima celui ce o simte nu o poate cuprinde şi suporta
Un pictor a vrut să ilustreze, într-o lucrare a sa, cum merge omul la pierzare. El a reprezentat acolo diavolul care ţinea pe umăr o frânghie şi alerga cât putea de repede spre iad.







