Categoria: Spiritual

„Capetele prea înfierbântate vor neapărat să vadă astăzi o contradicție între materie și spirit, între știință și religie. Dar eu cred că va veni vremea când materia și spiritul, știința și religia vor conviețui foarte bine și i se va da lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu, iar cezarului ce este al cezarului".

Un om căruia îi murise de curând soţia, a fost întrebat de vecinul său:

- Cum îţi mai merge?

Iar acesta i-a răspuns la întrebare cu: „Hristos a Înviat!" Însă vecinul în loc să-i răspundă creştineşte cu: „Adevărat a înviat!", i-a zis:

- Ei şi…?

Atunci, omul căruia îi murise soţia i-a răspuns:

- Dacă Hristos a Înviat, atunci totul e bine şi nu am de ce să-mi fac griji cu soţia mea! 

„La 16 decembrie 1904 - mărturiseşte păgânul convertit la creştinism, indianul SUNDAR SING - AM ARUNCAT BIBLIA ÎN FOC". 

Între ierarhii care au înscris pagini strălucite în istoria Bisericii noastre se numără şi mitropolitul Ţării Româneşti Antim Ivireanul.

Trenul s-a oprit în staţie. Un mic copil, invalid, vindea fructe pasagerilor. Un călător, în încercarea sa de a coborî repede din tren, a dat peste acel băiat, împrăştiindu-i fructele în jurul lui. Grăbit cum era şi văzând că cel păgubit era un simplu neputincios, s-a îndepărtat… Peste puţin timp au coborât şi ceilalţi călători. Printre ei era şi un bărbat care a văzut toată scena: fructele împrăştiate, copilul invalid, privirea lui plină de descurajare… Deşi şi el se grăbea, totuşi s-a oprit şi, fără să spună ceva, a început să adune fructele şi să le ferească de picioarele trecătorilor. După ce a terminat, a scos din buzunar o bancnotă şi a pus-o în coşul băiatului. Acela îl privea înlăcrimat…

- Domnule, sunteţi cumva Hristos?

Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii. Ea a fost celebrată sâmbătă, 11 aprilie, de creştinii ortodocşi, greco-catolici şi neoprotestanţi.

O mare de lumini a aprins întunecimile nopţii odată cu chemarea preoţilor „Veniţi de luaţi lumină!", revărsându-se peste mulţimi Lumina Învierii Domnului Hristos, odată cu ea, urcându-se spre cer acel cântec aflat pe buzele fiecăruia dintre noi „Hristos a Înviat din morţi

„Când a ajuns la locul numit Căpăţâna, L-au răstignit acolo". De aceea… ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele său, Hristos „a pătimit dincolo de poartă" (Evrei, 13, 12). Din cauza călcării Legii lui Dumnezeu, Adam şi Eva au fost izgoniţi din Grădina Edenului

„Cultivaţi sentimentul naţional şi religios în noile generaţii. Faceţi-i pe copii să preţuiască evenimentele mari ale istoriei noastre mai mult decât pe ale altor popoare, convingeţi-i că strămoşii lor au fost nişte eroi

Am citit de curând despre un obicei practicat în multe sate din Rusia, într-o vreme când mulţi copii nu supravieţuiau după naştere.

Duminică, 29 martie 2015, aflându-ne pe drumul Golgotei, în săptămâna a cincea a Postului Mare din anul Domnului 2015, noi, credincioşii Parohiei Ortodoxe Române Cristeşti, am avut deosebita bucurie să trăim împreună, la Biserica cu hramul „Sf. Ştefan"

Dragi prieteni şi cititori, după o iarnă lungă şi grea, şi după ce am urmat cărarea cea smerită a Sfântului şi Marelui Post al Paştilor, astăzi, la mijloc de aprilie, sărbătorim minunea Învierii din morţi a Domnului

Fie ca biruinţa luminii şi a vieţii asupra morţii - Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos - şi praznicul bucuriei Sfintelor Paşti să vă aducă linişte şi pace sufletească, sănătate, fericire şi împliniri în toate.

Vechiul lăcaş de rugăciune ortodox din satul Nazna (comuna Sâncraiul de Mureş) a început să fie construit în anul 1840. 

Ieri după-masă, Biserica Greco-Catolică din Târgu-Mureş, cu o mulţime de credincioşi, a parcurs Drumul Crucii, Drumul Patimilor, precum l-a făcut Mântuitorul Iisus Hristos în Joia Mare, cu peste 2000 de ani în urmă

Anul 2015 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi" şi „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii". Am ales pentru această lună pe Părintele Sofian Boghiu.

„Creştinii din zilele noastre pot avea deplină siguranţă - la fel ca şi primii creştini - că, credinţa lor se întemeiază nu pe vreun mit sau vreo legendă, ci pe faptul istoric întemeiat al Învierii lui Hristos şi mormântul gol.

Moartea este, după cum ne spun atât conştiinţa, cât şi Revelaţiunea, o pedeapsă a lui Dumnezeu, dar de aşa fel că nu exclude mila Lui. 

După un obicei străvechi, menţionat chiar în sec. al IV-lea de către pelerina Egeria şi generalizat în toată Biserica creştină, în Duminica Floriilor se aduc în biserici ramuri de salcie. Acestea sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor, în amintirea ramurilor de finic şi de măslin, cu care mulţimile au întâmpinat pe Hristos la intrarea Sa în Ierusalim. Noi le purtăm în mâini ca semn al biruinţei împotriva morţii.

Pentru că se apropie Paştele, pentru că scormonim după răspunsuri, pentru că sufletul ni se opinteşte de plâns când ne gândim la patimile Mântuitorului, am să vă spun, în doar câteva cuvinte, povestea copacului care l-a plâns întâia oară pe Iisus: salcia cea cumplit plângătoare...

„CU TOATĂ CULTURA ŞI CIVILIZAŢIA ADUNATE PÂNĂ ACUM, OMENIREA ESTE ÎNCĂ NU NUMAI MINORĂ, DAR DE-A DREPTUL ÎN BÂNGUIELILE PRUNCIEI, ATÂTA TIMP CÂT A PUS ÎN PRACTICĂ ATÂT DE PUŢIN CUVINTELE LUI DUMNEZEU DIN SFÂNTA SCRIPTURĂ".

- Într-o zi, diavolul, călare pe o mârţoagă şi cu o damigeană mare în mâini, pe care o ţinea bine nu cumva s-o scape şi să se spargă, s-a întâlnit cu moartea, ce mergea în caleaşcă:

- Ziua bună, surioară!, o salută el.

- Bună să-ţi fie inima, frăţioare!

- Încotro?

- Mă duc unde mergi şi tu, în oraş, la ai mei. Ia te uită ce licoare am pregătit aici. Am preparat-o eu din tescovină, dublu rafinată; când o bei îţi sar capacele. Prietenii mei mă aşteaptă. Ah! Ce-or să se mai arunce asupra ei, ca să se desfete cu această „apă-de-foc"!

Biserica Ortodoxă Română, şi în special cea din Ardeal, a fost dominată în perioada dintre cele două războaie mondiale de figura reprezentativă a Mitropolitului Nicolae Bălan, personalitate marcantă a Ortodoxiei româneşti.