Categoria: Spiritual

„OMUL ESTE AL LUI DUMNEZEU; cu trupul și cu sufletul; să nu uite nimeni acest lucru, că depinde de Dumnezeu în toate clipele vieții și în toate cerințele sufletului și trupului.

Se povestește că un preot fusese chemat în miez de noapte de o tânără pentru că soțul ei era pe moarte. La spital, preotul și-a dat toată silința să facă ceva, să-i citească o rugăciune, să-i vorbească de Mântuitorul Hristos

SFÂNTUL NICOLAE s-a născut în anul 270 în orașul Patra din Lichia, în partea de miazăzi a Asiei Mici. Părinții săi s-au numit Teofan și Nona, fiind buni creștini și temători de Dumnezeu. 

Nimeni nu este stăpân pe fericirea ta, de aceea, nu lăsa bucuria ta, pacea ta, viața ta, în mâinile nimănui, absolut nimănui!

Se spune că a fost odată, demult, o insulă. Și pe această îndepărtată insulă trăiau toate sentimentele și valorile umane: Buna Dispoziție, Tristețea, Înțelepciunea… și - ca toți ceilalți - Iubirea.

Erau odată doi măgari: unul care căra sare și altul care căra bureți. Primul abia mai mergea din cauza greutății, pe când celălalt zburda vesel. Au ajuns amândoi la un râu; primul măgar trecu pe celălalt mal cu bine, pentru că sarea se topise și putu să înoate.

Zilele trecute am citit o poveste interesantă - scurtă, dar cu multe subînțelesuri și posibile interpretări. Pe scurt, povestea este următoarea: A fost o dată un președinte care domnea asupra unei țări care avea două fântâni. 

Ia gânditi-vă la un posibil caz. Un om merge cu mașina de la Târgu- Mureș la Brașov. Pe la mijlocul drumului, noaptea, într-un sat, automobilul său face pană. Afară e lapoviță, bate vântul și e frig tare. Omul se dă jos să înlocuiască roata, este atacat, bătut și furat de o gașcă ce făcea legea exact în acel loc.

M-am cam plictisit să aud aceleași stereotipuri false venite de peste granița stabilită de tine. Să-mi reamintești, prin decepții, cât de urât e aici, deși tu nu știi cât de frumos e aici.

Un preot tocmai predicase despre slava cerească. După ce expuse minunățiile de care se bucură sufletele în cer, îi întrebă pe credincioșii săi: - Cine vrea să meargă în Cer? - Eu...! Eu...!, răspund toți în cor.

Vai, nenorocită țară, rele zile-ai mai ajuns! A lor gheare-nfipte pieptu-ți fără milă l-au străpuns Și-n bucăți împart, infamii, carnea ta, avutul tău!

La o masă, oaspeții observară că sunt 13 la masă, iar unul dintre ei zise: - Nu ne putem așeza la masă, fiindcă suntem 13 și ne merge rău. Gospodina casei, văzând încurcătura, zise: - Să cheme careva pe un vecin!

Anul 1814. Întreaga Europă era bântuită de războaiele care nu mai conteneau. Oraşul Schleswig din Danemarca văzuse cu durere retragerea trupelor ocrotitoare şi populaţia rămasă în voia sorţii trăia clipe de groază, simţind apropierea duşmanilor.

Un om a primit însărcinarea să studieze testamentele şi actele de moştenire dintr-un oraş. Munca îi părea plictisitoare. Iată însă că într-o zi a dat peste numele lui într-un testament, prin care i se lăsa ca moştenire o mare avere. Din acel moment plictiseala îi pieri şi citea cu plăcere şi atenţie totul.

Într-un grup de români, se vorbea despre un fiu nerecunoscător, pe care tatăl l-a iubit nespus de mult, l-a încărcat de toate bunătăţile şi în schimb fiul l-a supărat, l-a asuprit, l-a batjocorit şi chiar l-a alungat de lângă el.

Atunci când visele mor, se transformă în praf de stele, din care în timp se naşte o nouă stea.

Într-o zi, după-amiază, stând în curtea mănăstirii unde se nevoia, un călugăr a auzit un avion care a trecut cu mare zgomot pe deasupra capetelor pelerinilor veniţi acolo. După un moment de tăcere, părintele a zis celor care îl ascultau: -Aţi auzit zgomotul pe care l-a făcut acest avion?

Cu toate că nu sunt de la Dumnezeu, ci de la duhurile necurate, de la om și de la lume, Dumnezeu permite ispitele, ele fiindu-ne de folos din mai multe pricini, și anume: ispitele sunt școala smereniei, deoarece pun la încercare puterea, mândria, răbdarea și neputința noastră. Oricât ar fi de supărătoare, ispitele ne înțelepțesc și ne învață să nu ne trufim, cu virtuți pe care nu le avem fără ajutorul dumnezeiescului har.

„Prietenia nu are neapărat legătură cu persoanele pe care le cunoști de mult timp, ci cu cele care au venit și nu au mai plecat de lângă tine..."