Din când în când ar trebui să ne mai oprim să mai și râdem. Se povestește că înțeleapta maică stareță era pe patul suferinței, grav bolnavă. Măicuțele s-au adunat în jurul patului, încercând să facă situația bolnavei cât mai confortabilă. I-au dat niște lapte cald să bea, dar ea a refuzat.
Într-o cazarmă, un soldat găsi o cruciuliţă cu un lanţ, desigur, pierdute de cineva. Le atârnă de creanga unui copac din curtea cazărmii şi strigă în bătaie de joc: - Bă, care ai pierdut cruciuliţa şi lănţişorul şi ai curajul să vii să le iei?!
Urările mele pentru următoarele 12 luni 1 - Prima cupă o închin pentru: SĂNĂTATE ...Pentru că toţi banii din lume nu o pot cumpăra...
În Epistola I către Tesaloniceni 4, 13-17, Sfântul Pavel răspunde la o întrebare firească, exprimată poetic de Nichifor Crainic: „Unde sunt cei care nu mai sunt?". Şi ne spune apostolul că pe cei adormiţi îi găsim în Biserica lui Hristos.
„Înger de pace, credincios, îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem". BISERICA ORTODOXĂ a rânduit, încă de prin secolul al V-lea, ca în ziua de 8 noiembrie
Nu ne mai despart multe zile până la momentul în care vom intra, cu ajutorul lui Dumnezeu, în Postul Crăciunului, perioadă în care ne pregătim pentru sărbătoarea Naşterii Domnului. Postul Crăciunului este, prin excelenţă, un timp al rugăciunii, al pregătirii sufletului şi trupului pentru una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii.
Un bărbat, în vârstă de 92 de ani, bărbierit proaspăt, pieptănat la fel, s-a îmbrăcat şi la ora 8 dimineaţa s-a pornit înspre azil. Soţia lui, în vârstă de 70 de ani, nu de mult s-a stins din viaţă, şi din acest motiv bărbatul simte că e nevoit să-şi părăsească locuinţa.
Un șofer se apropie de un polițist rutier și începe să-i mulțumească, îi face un cadou și chiar încearcă să-i strecoare niște bani în buzunar. Polițistul, nedumerit, îl întreabă care este problema.
Paradoxul vremurilor noastre este că avem: clădiri mai mari - dar suflete mai mici; autostrăzi mai largi - dar minţi mai înguste, cheltuim mai mult - dar avem mai puţin; cumpărăm mai mult - dar ne bucurăm mai puţin.
În loc să fim o țară numai frați, Simțim, în noua epocă barbară, C-am fost, în viața noastră, blestemați S-ajungem chiriași la noi în țară.
Este o imagine despre un om care toată ziua se ruga lui Dumnezeu să vină să îi conducă viaţa. Se spune că odată, mergea cu maşina şi, pe marginea drumului, ce să vezi: pe partea dreaptă era chiar Hristos care îi făcea semn cu mâna să oprească.
„A XI-A PORUNCĂ"- Ion Minulescu - Ascultă, priveşte şi taci!... Ascultă, să-nveţi să vorbeşti, Priveşte, să-nveţi să clădeşti. Şi taci, să-nţelegi ce să faci... Ascultă, priveşte şi taci!
Iată o ilustraţie plină de semnificaţie: un om sărac a bătut la uşa unui om bogat. Acesta a ieşit şi l-a întrebat ce vrea. Săracul a răspuns că vrea de mâncare. Bogatul l-a măsurat din priviri şi i-a spus: „Vino la uşa din spate."
Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar, dintre toate marile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pitagora etc.), Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţifică.
Odată, o femeie i-a adus după obicei, unui bătrân călugăr, la mânăstire, un vas cu lapte de la capra ei. Dar cuviosul i-a spus: - Nu mai primesc laptele, că nu este de la capra ta! - Ba da părinte - a zis femeia - de la capra mea este!
„Când te trezeşti mare, te pomeneşti deodată la picioarele lui Dumnezeu". Amurgul Gândurilor, Ed. Humanitas, 1966, pag. 55
În Galeria de arte din Berlin se află un tablou prețios ce reprezintă un călăreț tânăr, care galopează sălbatic pe un drum îngust. Tânărul se avântă după silueta unei fete ce zboară pe un nor și îl ademenește cu cornul belșugului, pe care îl ține în mâini.
E puțin cunoscută întâmplarea cu Lucian Blaga, din „Hronicul și cântecul vârstelor": Într-un cerc de prieteni tineri, se aude întrebarea: „Oare cum vom fi când vom fi morți?", iar răspunsul cade în tăcere: „Vom fi ca acum, când suntem vii".
Doamne, preasfinte Doamne, care-ai creat pământul Și muntele și marea și soarele și vântul, Acum, când nu știu încă ce zile-mi mai rămân, Dă-mi, Doamne, iar mândria că m-am născut ROMÂN!!!
Sunt unii creştini care, dacă le merg treburile bine, mai vin şi ei pe la Biserică, mai aprind o lumânare, două, măcar la Paşti şi la Crăciun; mai fac o rugăciune acasă înaintea icoanelor; dar dacă dau de o pagubă, sunt în stare să hulească pe Dumnezeu, să-L înjure în chipul cel mai barbar şi mai josnic, revoltându-se împotriva lui Dumnezeu.
SF. DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR a fost ostașul cel viteaz al lui Hristos, lauda mucenicilor, bucuria îngerilor, mustrătorul necredincioșilor, rugător fierbinte înaintea Prea Sfintei Treimi
Câțiva oameni călătoreau pe o corabie cu pânze, străbătând aceeași mare. Și călătorii își arătau unii altora lucrurile furate din multele jafuri pe care le săvârșiseră. Desigur cârmaciul a observat toate acestea cu de-amănuntul, dar n-a făcut controlul hoților pentru lucrurile furate. Dar, când a văzut corabia apropiindu-se de mal, a poruncit tuturor să iasă goi din corabie și a aflat în acest fel ce furase fiecare.
„NU CĂUTA CU MINTEA CE ESTE DUMNEZEU ȘI UNDE ESTE. Căci este mai presus de ființă și necuprins de loc, fiind mai presus de toate. Ci privește spre Dumnezeu în frumusețea legilor
În vremea tinereții (o tempora!!!), un prieten, cu un simț al umorului de calitate, era foarte supărat că are o corigență la zoologie. Omul chiulise și nu-l prea interesa zoologia, iar profesoara era una care credea că materia ei este cea mai importantă (probabil cunoașteți și dumneavoastră astfel de profi!!!).
„Creștinul adevărat trebuie să se folosească în drumul său spre scopul suprem -MÂNTUIREA SUFLETULUI- de una din cele mai frumoase virtuți: SMERITA CUGETARE. Aceasta înseamnă că, în toată vremea
A fost odată un Vrăjitor sufletist şi iubit de toţi cei din jurul său. Într-o zi, în timp ce se plimba prin sat, un şoricel căzu din ciocul unei ciori chiar în faţa lui. Vrăjitorul a ridicat şoricelul şi l-a hrănit cu nişte orez.
„Vorbăria este o nonvirtute. De aceea creştinul adevărat trebuie să alunge de la el duhul vorbăriei. Căci în el zac patimi (păcate, ispite) multe şi foarte cumplite. De aici vine minciuna, glumele proaste,
Cândva, cunoscutul Cannes, de pe coasta mediteraneană a Franței, era un mic sătuc de pescari. Oamenii trăiau aici doar din pescuit. Asta, dacă aveau ce prinde. În ciuda faptului că oamenii erau harnici, plecau în zori să-și întindă năvoadele. Se întorceau seara, obosiți, storși de vlagă și doar cu câțiva peștișori.
1. „Dragostea creștină este lucrul cel mai cuprinzător și mai înalt dintre toate bunurile pomenite de Sfânta Scriptură. Dacă DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE și noi credincioșii trebuie să avem
Povestea spune că, atunci când a venit prima toamnă pe lume, toate păsările s-au grăbit să plece spre ţări mai calde. Una singură mai rămăsese: o păsărică mică şi zgribulită, pe o creangă de la marginea codrului. Avea, sărăcuţa, o aripă ruptă şi nu putea să zboare prea mult.