Categoria: Spiritual

„Dragostea creştină fără fapte statornice, întărite cu virtuţi (fapte bune), nu e dragoste adevărată, dar nici faptele fără dragoste nu sunt fapte capabile să ne transforme pe noi, ci rămân aparenţe 

„A fost o dată ca niciodată un pădurar sărac ce trăia împreună cu fiica sa, pe care o chema Dâmboviţa, într-o pădure mare şi adâncă. Fata ştia toate secretele pădurii, toate potecile, toate cărările

„Un vânător iubea să cutreiere pădurile și țarinile după vânat. Odată, urmărind îndelung prada, a urcat pe un munte înalt și, ostenit, s-a așezat pe o piatră mare, să se odihnească. Văzând un stol de păsări

1. „Dumnezeu și diavolul sunt două realități. Diavolul dornic de tiranie, ca exponent al răului, dar incapabil să stăpânească din pricina ei, vrea să răstoarne pe om din treapta de stăpânitor peste lucruri

Aceasta este o pildă fabuloasă a Părintelui Arsenie Boca despre rostul suferinţelor, în care este descris foarte plastic tot parcursul dureros al curăţirii omului, al înnoirii şi desăvârşirii sale pentru a ajunge la chipul dorit de Dumnezeu, ca Ziditor al său. 

Nu demult, un post de televiziune din Australia a prezentat un filmuleț din Thailanda. Un cameraman australian s-a urcat pe o stâncă de cca. 200 m să filmeze peisajul exotic al stațiunii. Pe mare, niște pescari cu bărcile prindeau calamari. 

Într-o seară, un prieten de-al meu, fost coleg de școală, a venit îngrozit la noi acasă. „Era să fac infarct în pădure", mi-a povestit acesta. „Am fost în pădure la furat o căruță de crengi. Singur. Am încărcat, și când să leg calul, am auzit o melodie; îngerească, divină. Se apropia de mine. 

„Capătul îndreptării noastre pe calea cea bună și aflarea păcii aducătoare de tihnă și liniște nu se câștigă din îndelunga răbdare pe care o avem noi cu aproapele nostru ci de felul cum suferim noi

În vremea revoluției din Rusia, când vrăjmașii credinței erau mai sălbatici decât fiarele împotriva celor sfinte, atunci când era oprit cu pedeapsă de moarte ca nimeni să nu poarte Sfânta Cruce la gât, a avut loc următoarea întâmplare, pe care o povestește un preot care a fost de față. 

Cu mai mulți ani în urmă, trei negustori dintr-o cetate, au plecat la târg spre orășelul din apropiere. După ce au terminat de târguit, s-au sfătuit ca a doua zi să se întoarcă acasă, dis-de dimineață. Unul dintre ei le-a spus celorlalți doi că, a doua zi fiind duminică, se cuvine mai întâi să participe la Sfânta Liturghie.

„Cel ce se roagă întru cumințenie rabdă cele ce-i vin asupra-i. Iar cel ce ține minte răul, încă nu s-a rugat curat.

Noi, creștinii, știm bine că „timpul" este cel mai prețios lucru primit de la Dumnezeu pentru această călătorie, știm bine că în timp ne mântuim, trebuie să-l folosim cu dreaptă socotință, căci va veni ziua cea mare, când vom da mâna cu veșnicia.

1. „Cuvintele dumnezeieștii Scripturi citește-le prin fapte, și nu le întinde prin vorbe multe, îngâmfându-te în deșert cu simpla lor înțelegere!

O carte de învățătură evreiască istorisește despre un înțelept foarte cunoscut la care, atunci când se afla pe patul de moarte, au venit ucenicii lui să-l viziteze. Văzându-i, înțeleptul a început să plângă.

- „Lumină a poporului", îi spuseră ei, „coloană a templului", „daltă din cele mai ascuțite", ce motiv ai să plângi?

„Hristos este judecătorul viilor și al morților și răsplătitorul faptelor fiecăruia. De vrei, creștine, să-ți stăpânești sufletul și trupul, renunță mai înainte de toate la păcatele pe care le faci.

Pe vremea stăpânirii otomane, sultanul, îndemnat de unul din neamul celor care l-au răstignit pe Hristos, l-a chemat pe un episcop ce se afla în cetatea cucerită de ei şi l-a întrebat: - Evanghelia voastră este adevărată? - Da, este adevărată, răspunse episcopul.

„Sufletul omenesc, în special cel creştinesc, este supus multor ispite şi încercări din partea vrăjmaşului diavol. O astfel de ispită sau luptă este împotriva duhului mândriei. Aceasta este foarte cumplită 

Pe Măgar mai toți l-au crezut pe cuvânt atunci când s-a întors de prin peregrinările sale și a povestit mulțimii adunate în fața primăriei cum a cucerit el lumea cu discursul său înălțător, cu alura sa de zeu vremelnic umblător pe pământ.

„Bărbatul îndelung răbdător are multă cumințenie; asemenea și cel ce-și apropie urechea de cuvintele înțelepciunii.

Se spune că undeva în nordul Mării Îngheţate, pe o insulă, existau trei fraţi care se rugau totdeauna lui Dumnezeu. Şi venind episcopul în vizită canonică să-i întrebe de sănătate duhovnicească, a ajuns acolo şi i-a întrebat: - Măi fraţilor, voi cum vă rugaţi? Ştiţi Tatăl nostru?

„CUVÂNTUL OMENESC ESTE DIALOGIC, PENTRU CĂ NOI SUNTEM FIINŢE DIALOGICE, suntem creaţi pentru a lua la cunoştinţă cuvântul lui Dumnezeu, dat ca realitate, şi pentru a răspunde acestui cuvânt

Un oarecare cetățean englez, devenit peste ani misionar în China, a lăsat următoarea istorie a convertirii lui: „Eram un mare necredincios, dar de la un timp am început a înseta după mântuirea mea. Într-o zi m-am dus la biserică cu gând de a vorbi cu cineva referitor la mântuirea mea.

Povestește un oarecare profesor, că în urmă cu câțiva ani a predat Religie la o școală și, într-una din zile, a cerut elevilor să alcătuiască un portofoliu în care să adune toate gândurile lor zilnice de recunoștință pentru toate binefacerile primite. 

Vreau să vă povestesc o legendă. Am citit-o în cartea lui Danion Vasile, ,,Cartea nunții", și este ca o ,,definiție" a unei căsnicii creștine, în armonie. Se spune că într-o țară frumoasă și foarte îndepărtată, viețuiau vulturii aurii. Acești vulturi aveau pene de aur, dar numai pe câte o aripă: masculii pe aripa dreaptă, iar femelele pe aripa stângă.