Categoria: Spiritual

Un copil se plimba pe stradă cu tatăl său. Trecând prin fața bisericii, a zărit o icoană care îl reprezenta pe îngerul păzitor. Sub icoană se putea citi: „Copil trecând pe o punte alături de îngerul păzitor."

„LINIȘTEA, RUGĂCIUNEA, DRAGOSTEA DE APROAPELE ȘI ÎNFRÂNAREA DE LA CELE RELE, SUNT O CĂRUȚĂ CU PATRU ROATE, CARE SUIE MINTEA LA CERURI.

Într-o legendă, se povestește că Sfântul Petru s-a dus să se plângă Domnului Iisus, spunându-i nu mai rezista, întrucât crucea era prea apăsătoare pentru el! O găsea prea grea pentru puterile sale.

„Precum grădinarul, care dacă nu plivește buruienile, îneacă legumele, așa și mintea, dacă nu curățește gândurile, pierde ostenelile. Bărbat chibzuit este acela care suferă (ascultă) sfatul bun și mai ales

 Se povesteşte într-o fabulă că, frigul a rămas surprins auzind cum o pasăre cânta în plină iarnă. - Unde ai petrecut noaptea?, o întrebă frigul. - Într-un staul, unde boii au suflat de am putut să mă încălzesc şi eu, răspunse pasărea.

„Precum pentru lucrurile dinafară sunt zarafi, ţesători, vânători, oameni de război şi meşteşugari, aşa şi pentru cele dinlăuntru cugetă că sunt între gânduri unele care se ocupă cu jocurile de noroc

Bunicul şi Mihăiţă au mers împreună la plimbare. Era într-o după-amiază de iarnă aprigă. Mihăiţă se bucura de gheaţă şi zăpadă, ţopăia şi umbla greu prin zăpadă. Bunicul, cu zâmbetul pe buze, îl urma anevoios. Era bolnav de inimă, chiar foarte bolnav. Mihai voia să meargă la iaz. Acesta era acoperit cu un strat de gheaţă.

„Dacă vrem cu adevărat să fim bine plăcuţi lui Dumnezeu şi să ne împrietenim cu prietenia cea prea fericită, să înfăţişăm mintea noastră, goală, lui Dumnezeu, neducând cu ea din veacul de acum

„Cel ce binecuvintează cu gura, dar dispreţuieşte cu inima, ascunde făţărnicia sub chipul dragostei. Mintea care a dobândit dragostea duhovnicească, nu cugetă despre aproape cele ce nu se potrivesc cu dragostea.

Într-o catedrală veche din Italia, la Bari, se află un monument de argilă înfăţişând pe Hristos răstignit. L-a donat, în urmă cu câţiva ani, un sculptor local. Preotul, în căutarea unui loc definitiv, a rezemat „Răstignitul" de peretele unei clădiri ataşate bisericii, lângă care a adăugat un bileţel pe care a scris: „aranjament provizoriu".

Un om trebuia să facă o călătorie lungă și primejdioasă. În drumul său întâlnește un om de bine, care îi întinde o carte spunându-i: - Poftim, citește această carte și vei afla în ea cum să ajungi la capătul drumului.

„Apostolul Petru primește întâi cheile, apoi e lăsat să cadă și să se lepede, ca să i se înțelepțească cugetul prin cădere. Deci, și tu, creștine, de vei cădea în tot felul de gânduri după ce-ai primit 

O mamă a paisprezece copii a cerut divorțul de soțul ei pe motiv că acesta dezertase de la viața de familie. - Când v-a părăsit?, a întrebat judecătorul. - M-a abandonat acum treisprezece ani, a spus suspinând femeia.

Într-o zi de iarnă, un măgar sălbatic rătăcea prin pădure fără rost. La un moment dat, a ajuns la marginea pădurii și a văzut acolo un alt măgar care stătea întins la soare și se bucura de căldură. Măgarul părea foarte fericit și lipsit de griji, iar celălalt, care rătăcise până atunci prin pădure, l-a invidiat pe loc.

Leul și măgarul, hotărâră să meargă împreună la vânătoare. După o zi de trudă, începură să împartă prada. Leul făcu trei grămezi și zise: - Prima mi se cuvine mie, ca rege al animalelor; a doua, o pun deoparte, iar a treia… îți va face mult rău dacă nu o iei la fugă!

„Presupune că Domnul zice către tine: «Am luat pentru o vreme de la tine darul acesta și acela, de care socoteai că mintea ta e plină și se poate odihni, și ți-am dat în locul lor darul acesta și acela, de același preț. 

Unicul izvor de apă era mult în afara unui mic sat. Femeile petreceau zilnic multe ore pentru a transporta, pe drumurile prăfuite și pe arșița soarelui, apă în casele lor. Pe drum conversau asupra grijilor, necazurilor și bucuriilor lor și cereau sfaturi una de la alta.

„NIMENI NU SE POATE RUGA CURAT până e stăpânit de patima iubirii de frumusețe și a iubirii de cinste. Căci poftele (afecțiunile) și gândurile deșertăciunii, mișcându-se cu familiaritate în jurul acestora

O femeie îi istorisi preotului următoarele: - Vezi, sfinția ta, mâna mea schiloadă? Ei trebuie să-i mulțumesc pentru că sunt astăzi fericită. Și zise mai departe: Trăiam, mai înainte, fără mulțumire. Eram întreagă, dar nu eram fericită.

„Voia lui Dumnezeu se face precum în cer așa și pământ, atunci când, precum s-a spus, nu ne mândrim unii asupra altora; când suntem uniți întreolaltă nu numai fără ură, ci și cu simplitate

Spune povestea că, un copil aflat în vacanță la țară, la bunici, a fost prins într-o noapte de o rupere de nori, adică din cer curgea o cantitate atât de mare de apă încât toate cursurile de apă deveneau adevărate torente care măturau totul în cale. Copilul, de care vă spun, a fost trezit de bunica lui care nu știa ce să facă. 

„Dacă ne străduim să ne vindecăm de patimile trupului, de teamă să nu ne râdă lumea, cu atât mai vârtos (mult) să ne străduim a ne vindeca de patimile sufletului ca unii ce avem să fim judecați înaintea feței 

Badea Gheorghe sosi în Bucureşti, trăgând după el măgarul încărcat cu lapte, brânză şi smântână. În faţa sediului guvernului, măgarul, poate uluit de cele văzute, n-a mai vrut să mai meargă. L-a rugat badea Gheorghe, a tras de el, dar tot nu vroia să se mişte. Atunci l-a luat la bătaie.

„Frumuseţile sufletului nostru şi rodurile bune, sau rugăciunea, dragostea, credinţa, privegherea, postul şi celelalte îndeletniciri virtuoase, când se amestecă şi se împărtăşesc de împărtăşirea Duhului Sfânt

Preotul și credincioșii unei parohii au ieșit într-o zi de vară secetoasă la rugăciune pentru ploaie, în mijlocul satului, la troiță. Peste drum era o crâșmă și erau acolo mai mulți oameni. Părintele s-a hotărât să meargă și să-i cheme și pe cei de acolo ca să se roage cu toții.

„PĂCATUL ESTE O PATIMĂ A MATERIEI. De aceea e cu neputință să se nască trup fără păcat. Dar sufletul rațional, știind aceasta, se scufundă de greutatea materiei, în care zace păcatul. 

„După cum ne-a dat Dumnezeu vederea ca să cunoaștem cele ce se văd: ce e alb și ce e negru, așa ne-a dat judecată ca să deosebim cele folositoare sufletului. Iar pofta despărțindu-ne de judecată