În dumnezeieştile Sale învăţături, Mântuitorul a spus: „Luminătorul trupului este ochiul. Deci de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat, iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat" (Matei 6, 22-23).
„Oamenii care se nevoiesc să cunoască pe Dumnezeu trebuie să-şi păstreze cugetarea (mintea) pururea netulburată, pentru a putea deosebi gândurile ce trec prin ea, pe cele bune şi trimise de Dumnezeu
Făt-Frumos se hotărăște s-o răpească pe Ileana Cosânzeana și, ca să îl ajute, mama lui Făt-Frumos îi dă trei obiecte care să-l scoată din posibile încurcături: o oglindă, o perie și o pilă de unghii. Se duce Făt-Frumos la castelul zmeului și o răpește pe Ileana Cosânzeana. Imediat ce află, zmeul vine după ei furios.
„După cum ne-a dat Dumnezeu vederea, ca să cunoaștem cele ce se văd: ce e alb și ce e negru, așa ne-a dat judecată, ca să deosebim cele folositoare sufletului. Iar pofta, despărțindu-ne de judecată
Părintele Rafail Noica povestea odată că, (Celălalt Noica, Editura Anastasia, Bucureşti, 2002, p. 30), în tinereţea sa, a fost surprins să observe că unii credincioşi ortodocşi sărută mâna preotului. Într-o zi a întrebat pe unul dintre ei care e justificarea unui asemenea gest.
„Făptură prea mică, voieşti să afli viaţa adevărată? Ţine în tine credinţa şi smerenia, căci prin ele afli mila, ajutorul şi cuvintele grăite în inimă de Dumnezeu, dar şi pe Cel ce te păzeşte întru ascuns
Marcu merse într-un magazin pentru a cumpăra pâine. „Mulțumesc pentru pâine”, spuse Marcu vânzătoarei. „Nu-mi mulțumi mie, spuse vânzătoarea, ci celui care mi-a livrat-o. Eu o păstrez aici până va fi vândută”. De aceea, Marcu mulțumi livrantului. „Nu-mi mulțumi mie, spuse livrantul, ci aceluia care a copt-o”.
„Creștine! Iubește pe toți oamenii la fel: pe cei buni și strădalnici, ca pe prieteni, iar pe cei leneși, ca pe dușmani, făcându-le bine, răbdând îndelung și suferind cele ce vin de la ei.
În îndepărtatul Orient, un prinț bolnav de prea mult bine își căuta vindecarea. A întrebat magi, a întrebat doctori și vraci, în căutarea unui leac minunat. Boala înainta galopant, surpând viața tânărului prinț. Într-una dintre zile, i s-a arătat un bătrân cuviincios, care i-a spus: - Dacă vei purta o singură zi ciorapii unui om fericit, cu siguranță te vei vindeca!
„Creștine! Iubește pe toți oamenii la fel: pe cei buni și strădalnici, ca pe prieteni, iar pe cei leneși, ca pe dușmani, făcându-le bine, răbdând îndelung și suferind cele ce vin de la ei. Dragostea ta să fie desăvârșită
Un preot urma să părăsească biserica în care slujise timp de douăzeci de ani și să se mute într-o altă parohie. În biserica în care slujise până atunci era un batjocoritor, care îi făcuse multe necazuri. Acesta batjocorea mereu tot ce era sfânt pentru creștini. Preotul îl apostrofase de câteva ori, dar fără succes.
„Mulți dintre Elini și nu puțini dintre Iudei s-au îndeletnicit cu filosofia. Dar numai ucenicii lui Hristos au râvnit adevărata înțelepciune; deoarece numai ei au avut ca învățător înțelepciunea însăși
Într-o veche legendă populară se povestește că rândunelele nu știau în vremurile de demult să se mute iarna în țările calde. Și când cădea zăpada și dădea gerul, ele pătimeau amar și piereau. Văzând aceasta, un om milos s-a înduioșat mult de ele și a început să încerce tot ce știa și putea ca înaintea iernii să le îndrepte pe rândunele spre Miazăzi, spre țările mai calde.
„Cei ce sunteți stăpâniți de dorul de a avea parte de mărita, dumnezeiasca și luminoasa arătare (cunoaștere) a Mântuitorului nostru Iisus Hristos; cei ce voiți să primiți în simțirea inimii focul cel mai presus de ceruri
Uneori ne credem mai importanţi decât ne cred cei din jurul nostru. Nu înseamnă însă că nu suntem importanţi, dar lucrurile egoiste pe care de multe ori le facem, sau le spunem, ne pot pune în ipostaze neplăcute.
„Răgăciunea oricui e primită de Dumnezeu. Dacă eşti mai mic duhovniceşte, roagă-te să-ţi spună cei mai mari ce e bun. În felul acesta, primeşti ceea ce ţi se spune cu credinţa că vine de la Dumnezeu.
Într-o zi, aflându-se Napoleon I înconjurat de generalii săi, îi întrebă care a fost ziua cea mai frumoasă din viața lui. Unul răspunse că a fost ziua încoronării, altul că cutare timp, cutare victorie ș. a. Împăratul a dat din cap că nu, apoi zise: „Ziua cea mai frumoasă din viața mea a fost aceea în care am primit întâia oară Sfânta Împărtășanie".
„«FIUL OMULUI, CU CUMPĂNĂ SĂ MĂNÂNCI PÂINEA TA ȘI CU MĂSURĂ SĂ BEI APA TA» (Iez. 4, 15). Trei hotare are mâncarea: ÎNFRÂNAREA, ÎNDESTULAREA ȘI SĂTURAREA.
În ținutul Romei erau doi frați care se numeau Paul și Horațiu. Acești frați aveau o evlavie profundă față de Sfânta Fecioară și în fiecare zi ei i se rugau astfel: „Sub ocrotirea ta alergăm, Sfântă Născătoare de Dumnezeu.
PURANAS este o scriere din literatura veche a Indiei apărută în formă scrisă în veacurile III-V după Hristos, dar în formă orală este veche de peste un mileniu. INTUIȚILE PROFETICE din această carte
Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publică cu tema: Care este diferența dintre „politician" și „hoț". Răspunsul unuia dintre respondenți i-a sărit în mod special în ochi. - Diferența dintre un politician și un hoț este că, pe primul îl aleg eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine. Am nimerit-o?
„De vrei, creștine, să dobândești înlăuntru făclia luminii înțelegătoare și a cunoștinței duhovnicești, ca să poți umbla neîmpiedicat în cea mai adâncă noapte (necunoaștere) a veacului acestuia și să-ți fie pașii îndreptați
O asistentă medicală povestea că într-o zi a întâlnit un cerșetor pe străzile vechiului Ierusalim. Pantalonii acestuia erau ridicați, astfel încât se putea vedea o rană infectată. Ea a spus: „Fiind asistentă medicală, vederea rănii m-a făcut să mă opresc.
Un soldat a purtat mare grijă de calul său pe timp de război, fiindu-i alături ori de câte ori era rănit, dăruindu-i din plin fân și porumb. Atunci însă când luptele au încetat, calul n-a mai primit din partea soldatului decât iarbă uscată și a fost pus să ducă în spate mari poveri de lemne tăiate din pădure, fiind supus unui crud și înrobitor tratament.
„Să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Cine osândește pe fratele său în diferite împrejurări își mărește rănile sale. Cel ce-l apără pe fratele său în diferite împrejurări pe față sau ascuns își arată tăria dragostei
După ce au gustat din fructul care, sperau ei, le va da înțelepciunea, Adam și Eva s-au ascuns unul de altul și de Dumnezeu. Însă Dumnezeu a venit să-i caute. Ca un părinte bun și grijuliu față de copiii săi, a încercat să afle de la ei ce s-a întâmplat, să-i ajute să spună adevărul, pentru ca, odată ce și-au recunoscut fapta, să-i poată ierta.
„Frate creștin! Gândește-te cum Dumnezeu Împăratul tău, și Fiul lui Dumnezeu s-au micșorat pe Sine, chip de rob luând. Cum a sărăcit, cum s-a socotit cu cei fără de cinste, cum a pătimit.
„Odată, un preot s-a dus într-un sat care luase foc. I-a adunat pe acei creștini simpli sub un platan și a început să le dezvolte cuvântul «În toate să mulțumiți lui Dumnezeu» (I Tes. 5, 18). Atunci o femeie l-a întrerupt… că de ce a venit din oraș, el, care n-a cunoscut nicio catastrofă, ca să le spună să-I mulțumească lui Dumnezeu?
„Lumea aceasta are un început și un sfârșit. Dacă n-ar fi așa, n-am cunoaște pe întemeietorii statelor, pe inventatorii meșteșugurilor și pe dătătorii legilor. Ele ar trebui să fie din veci.
Într-o noapte de vară, membrii unei familii au dormit în grădina din faţa casei lor. Cu neplăcere, mama a văzut ca fiul său şi soţia acestuia (nora) s-au cuibărit unul în braţele celuilalt. Incapabilă să suporte acest lucru, mama, (soacra), i-a trezit şi s-a plâns: - Cum puteţi dormi atât de apropiaţi unul de altul pe căldura asta? Este nesănătos şi periculos.