Odată, cineva i-a spus unui părinte: - Părinte, sfinția ta ne tot spui să-L căutăm pe Dumnezeu. Dar unde-i Dumnezeu în lumea asta? Nu vedeți că bogații nu-L mai caută pe Dumnezeu și tot bine trăiesc? Și noi Îl tot căutăm pe Dumnezeu și nu-L mai găsim.
Acest sfânt plăcut Domnului este ultimul și cel mai de seamă dintre proorocii Vechiului Testament, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos, cel care face legătura
Se povestește că un preot fusese chemat în miez de noapte de o tânără, pentru că soțul ei era pe moarte. La Spital, preotul și-a dat toată silința să facă ceva, să-i citească o rugăciune, să-i vorbească de Mântuitorul Hristos, să-l împace cu Dumnezeu și să-l împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului. N-au trecut decât câteva minute și Dumnezeu s-a îndurat și, dintr-o ușoară comă, omul și-a revenit.
Este o povestire emoționantă cu doi buni prieteni care au fost convocați la război pentru apărarea țării, prieteni în viața civilă care au făcut un pact de într-ajutorare reciprocă în fața unui troițe.
O istorioară pioasă ne vorbeşte despre un cavaler din evul mediu, care, având o anumită pregătire religioasă, îşi împlinea obligaţia de a participa duminica la Sfânta Liturghie, dar, de Sfânta Împărtăşanie, se apropia foarte rar. În zadar, un părinte sfânt, care îi era duhovnic, îl îndemna mereu să se îndrepte, însă el nu asculta.
În noaptea dintre ani, în Biserică, la slujba Te Deum, se citește de către preot o prea frumoasă rugăciune. O scriu și aici pentru a fi de folos oricui: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeul îndurărilor și a toată milostivirea, a Cărui milă este nemăsurată și iubire de oameni adânc neajunsă, la a Ta slavă căzând, cu frică și cu cutremur, ca niște robi netrebnici, cu umilință aducem acum mulțumire bunătății Tale
„Dumnezeu a creat lumea, iar caiafele Lui - artiștii, scriitorii, savanții, preoții, adică constructorii spiritului care nu se vând și nu pachetează cu diavolul - o ajută, ca aceasta să nu degradeze
Țin minte, povestea un preot, că pe când aveam vreo trei ani, mă jucam de zor în fața porții cărând sisific câteva pietroaie. Ca băiat de preot, și fiind după Paști, aveam din belșug tot felul de bunătăți pe masă: pască, ouă roșii, cozonac ș.a.
„Tăierea împrejur a Pruncului Iisus": „Și când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele IISUS, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece"
Doi creștini credincioși au plecat să strângă milostenii pentru zidirea unei biserici. Mergând prin sate și orașe, întâlneau tot felul de oameni. Unii mai buni, alții mai răi. Unii îi ocărau, alții îi lăudau. Ajungând la un gospodar cu stare, ei îi cerură obolul. Omul, fiind necredincios, îi alungă.
„O voi, guvernanților, care prin naștere, prin avuții, prin inteligență sunteți în capul nației, fiți demni de misia (misiunea) ce vă este încredințată. Duceți la bun sfârșit marea noastră întreprindere de dezvoltare și ridicare a țării.
„Iar Ștefan, fiind plin de Duh Sfânt și privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu.
În timpul unui jaf la o bancă, unul dintre jefuitori, înarmat cu un pistol, întreabă un client al băncii: - M-ai văzut pe mine intrând și jefuind banca? Da, îi răspunde bărbatul speriat.
Era odată un om care avea o casă, un bou, o vacă, un măgar și o turmă de oi. Băiatul care păzea oile avea un cățel, o flanea de lână, un toiag și un felinar. Pământul era acoperit de zăpadă. Era frig și băiatul îngheța. Nici flaneaua lui de lână nu-i mai servi la nimic.
Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: „Unde este regele iudeilor, Cel Care S-a născut?
Un băiețel era nespus de mândru de bunicul care știa să sculpteze. Era fascinant când vedea cum, puțin câte puțin, dintr-o bucată de lemn, luau naștere figuri aproape vii. Băiețelul era așa cuprins de lumea acestor figuri sculptate, încât gândurile sale se amestecau cu această lume a figurilor.
Pentru că sărbătoarea Crăciunului este atât de importantă pentru noi, Biserica ne cheamă iarăși în această zi să-i aprofundăm darurile și binecuvântările. Iar noi, cunoscând mai bine dragostea lui Dumnezeu revărsată asupra noastră prin întruparea lui Hristos, să ajungem să primim mântuirea Lui.
„Unii oameni se poartă cu Dumnezeu ca și cum ar fi avocatul lor. Apelează la El numai atunci când sunt vinovați și au probleme. Nu există om pe care să-L părăsească Dumnezeu
Când eram copil mi s-a spus o poveste și aș vrea să v-o împărtășesc și vouă, până nu o să fie prea târziu, și o să o uit. O poveste care ne relatează felul în care bradul, modest la fire, dar săritor la nevoie, a ajuns Pom de Crăciun și copac de leac pentru suferinzi.
„A pricepe că ești o frântură din tot, adică din Dumnezeu, că Dumnezeu este în tine, a pricepe locul pe care îl ai în lume și îmbinarea părților ei înseamnă a aprinde o candelă în infinit
Spunem adesea că viaţa noastrăeste format dintr-un lung şir de aşteptări. Fiecare zi ne-o petrecem aşteptând ceva. Aşteptăm nouă luni să ne naştem, câteva săptămâni să ne iasă toţi dinţii de lapte, câteva luni până să facem primul pas, ori să spunem primul cuvânt.
„LIMBA MĂDULAR MIC ESTE, dar cu mari lucruri se mândreşte! Iată puţin foc şi cât codru aprinde! Foc esteşi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre
Pe vremea unui război, când foametea se întindea tot mai mult, un soldat fugar intră în ograda unei văduve sărace, a cărei singură avere era un vițeluș. Voind să i-l ia, femeia se rugă de el, zicându-i: - Atâta am, te rog nu mi-l lua! Dar fugarul răspunse cu nepăsare: - Dacă nu ți-l iau eu, vine altul și tot ți-l ia!
A fost odată un tânăr care trăia împreună cu mama sa într-o colibă. Băiatul a luat hotărârea să plece ca să caute de lucru într-un oraş mare. În timp ce urca spre vârful unui munte, a fost surprins de o furtună. Se făcea noapte. A zărit în depărtare o lumină şi s-a îndreptat spre ea. Ud până la piele, a bătut la uşă.
Un medic tocmai voia să apuce pe cărarea ce ducea spre casă, când din marginea satului o luminiță parcă îl privea rugător. Acolo locuia o femeie văduvă, căreia îi promisese o vizită. Era cam obosit de atâta alergare pe la casele bolnavilor, dar totuși se gândi că mâine poate fi prea târziu.
Un cărturar credincios avea în vizită mai mulți prieteni. Între ei era și unul declarat „ateu". - Uite ce tablou frumos! - zise acest necredincios, privind pe perete un tablou pe care era pictat un admirabil asfințit de soare. Cine ți-a făcut acest cadou, dragă prietene?
„Performanța se măsoară azi doar în putere, bani și sex. Trăiesc tragic această soartă a poporului român…" AUREL ROMILĂ, doctor în medicină, profesor și inițiator al secției de Resocializare
Există un proverb care spune că „dacă ai pierdut bogăția, înseamnă că, de fapt, nu ai pierdut nimic; dacă ai pierdut sănătatea, ai pierdut jumătate din ce puteai să pierzi, iar dacă ai pierdut credința în Dumnezeu, înseamnă că ai pierdut totul". Atunci ajungi în situația în care spui: „Numai Dumnezeu mai poate să facă ceva"…
Într-o zi, povestea părintele Calistrat, cu multă vreme în urmă, un nătărău și-a scris lepădarea de Dumnezeu, cu sângele lui, dându-se chezaș diavolului. Deci, a scris cu sânge pe o hârtie așa: „Eu, Ion, mă dăruiesc diavolului cu sângele meu, mă lepăd de Hristosul în care am crezut și m-am botezat și am trăit și m-am împărtășit și vreau să fiu fiul diavolului!"
Într-o zi, un grădinar a mers la frizer pentru o tunsoare. După tunsoare, el a întrebat cât costă frizura, iar bărbierul a răspuns: - Eu nu pot accepta bani de la tine, pentru că, în această săptămână, fac asta în folosul comunității.